opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [Pr.: -li-at] – Medalie + suf. -at (după fr. médaillé).

MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [Pr.: -li-at] – Medalie + suf. -at (după fr. médaillé).

medaliat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, IV, 6 / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: medalie cf fr médaillé] Care a fost distins cu o medalie Vz decorat.

MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins u o medalie. V. decorat. Bogoslovul ( = teolog) medaliat s-a întors la locul său încet și cu capul plecat. CONTEMPORANUL, IV 6.

MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost premiat, distins cu o medalie. [Pron. -li-at. / cf. fr. médaillé].

MEDALIAT ~ată (~ați, ~ate) Care a fost distins cu o medalie. [Sil. -li-at] /medalie + suf. ~at

medaliat a. care a primit o medalie: soldat medaliat.

MEDALIA, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).

MEDALIA, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).

medalia vt [At: DLR / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: drr medaliat] A distinge cu o medalie Vz decora.

MEDALIA vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler].

MEDALIA vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler)

A MEDALIA ~ez tranz. (persoane) A aprecia, acordând o medalie. [Sil. -li-a] /Din medaliat

*medaliéz v. tr. (d. medalie; fr. médailler). Onorez dăruind o medalie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

medalia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. medaliez (desp. -li-ez), 3 medaliază, 1 pl. medaliem; conj. prez. 1 sg. să medaliez, 3 să medalieze; ger. medaliind (desp. -li-ind)

medalia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medaliază, 1 pl. medaliem (-li-em); conj. prez. 3 să medalieze; ger. medaliind (-li-ind)

medalia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. medaliez, 3 sg. și pl. medaliază, 1 pl. medaliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medalieze; ger. medaliind (sil. li-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDALIAT adj. v. decorat.

medaliat adj. v. DECORAT.

MEDALIA vb. v. decora.

medalia vb. v. DECORA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

medaliat, -ă, medaliați, -te adj. (deț.) grațiat de președintele țării.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost distins cu o medalie. V. d e c o r a t. Tu, al doilea bogoslov, medaliat, și să nu te duci la Academie? CONTEMPORANUL, IV, 6. Fresca, desemnărilor și a picturilor foștilor elevi medaliați. ARDELEANU, U. D. 85. ◊ (Substantivat) Se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliați. CARAGIALE, O. III, 46. - Pronunțat: -li-at. - Pl.: medaliați, -te. – De la medalie, după fr. médaillé.

MEDALIA vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie. V. d e c o r a. - Pronunțat: -li-a. – Prez. ind.: medaliez. – Derivat regresiv de la medaliat.

Intrare: medaliat
medaliat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medaliat
  • medaliatul
  • medaliatu‑
  • medaliată
  • medaliata
plural
  • medaliați
  • medaliații
  • medaliate
  • medaliatele
genitiv-dativ singular
  • medaliat
  • medaliatului
  • medaliate
  • medaliatei
plural
  • medaliați
  • medaliaților
  • medaliate
  • medaliatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: medalia
  • silabație: -li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • medalia
  • medaliere
  • medaliat
  • medaliatu‑
  • medaliind
  • medaliindu‑
 singular plural
  • medaliază
  • medaliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • medaliez
 (să)
  • medaliez
  • medaliam
  • medaliai
  • medaliasem
a II-a (tu)
  • medaliezi
 (să)
  • medaliezi
  • medaliai
  • medaliași
  • medaliaseși
a III-a (el, ea)
  • medaliază
 (să)
  • medalieze
  • medalia
  • medalie
  • medaliase
plural I (noi)
  • medaliem
 (să)
  • medaliem
  • medaliam
  • medaliarăm
  • medaliaserăm
  • medaliasem
a II-a (voi)
  • medaliați
 (să)
  • medaliați
  • medaliați
  • medaliarăți
  • medaliaserăți
  • medaliaseți
a III-a (ei, ele)
  • medaliază
 (să)
  • medalieze
  • medaliau
  • medaliară
  • medaliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

medaliat, medaliatăadjectiv

  • 1. Care a fost distins cu o medalie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decorat
    • format_quote Bogoslovul (= teolog) medaliat s-a întors la locul său încet și cu capul plecat. CONTEMPORANUL, IV 6. DLRLC
etimologie:

medalia, medaliezverb

  • 1. A distinge cu o medalie. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: decora
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.