MED, mezi, s. m. Persoană care, în Antichitate, făcea parte din populația Mediei sau care era originară de acolo. – Din fr. Mède.

med¹ sm [At: CĂLINESCU, S. 727 / Pl: mezi / E: fr Mède] 1 Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei. 2 (Lpl) Populație care locuia în Media.

MED, mezi, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Mediei sau mezilor (1), privitor la Media sau la mezi. – Din fr. mède.

Mezi m. pl. locuitori din Media, reuniți cu Perșii de către Ciru cel Mare (sec. VI, a. Cr.).

med (locuitor din Media) s. m., pl. mezi, art. mezii

med s. m., pl. mezi

mezi (populație) s. m. pl.

MED-MIED subst. < sl. *медъ 1. Medea b., olt. (16 B V 56). 2. Medar fam., olt. (Cand 15) „cel ce fabrică miedul”, dar cf. sl. медaрь lat. pincerna „paharnic”; -ul Sima, 1589 (16 B V 411); Medariul Pavel (16 A III 253); Mediar t. (Mus). 3. Miedar, Ion (17 A II 245); Midar (BCI I index); -i, Nichita, act., mold. v. Mardarie (P. I-a).

MED¹ s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei; (la m. pl.) popor, populație care locuia în Media. (Adjectival) Se așeză pe marginea genunii, ca un rege med cu barbă frizată în suluri. CĂLINESCU, S. 727. Pl.: mezi.Din fr. Mede.