opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTEȘUGĂRESC, -EASCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc.

MEȘTEȘUGĂRESC, -EASCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc.

meșteșugăresc, ~ească a [At: LEG. EC. PL. 242 / Pl: ~ești / E: meșteșugar + -esc] 1-2 Care aparține (meșteșugarului sau) ocupației lui Si: (rar) meserieșesc (1-2), meșteșugal (1-2). 3-4 Referitor (la meșteșugar sau) la ocupația lui Si: (rar) meserieșesc (3-4), meșteșugal (1-2). 5 De meșteșugar Si: (rar) meserieșesc (5), meșteșugul (5). 6 (Rar) Care vădește măiestrie, artă, talent Si: meserieșesc (6), meșteșugal (6).

MEȘTEȘUGĂRESC, -EASCĂ, meșteșugărești, adj. Care se referă la meșteșugar și la ocupația lui; de meșteșugar. Producția meșteșugărească constituie un ajutor permanent al industriei de stat în producerea bunurilor de larg consum.

MEȘTEȘUGĂRESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru meșteșugari; propriu meșteșugarilor. /meșteșugar + suf. ~esc

MEȘTEȘUGĂRI, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.

MEȘTEȘUGĂRI, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.

meșteșugări vi [At: DEȘLIU, G. 33 / Pzi: ~resc / E: meșteșugar] (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar.

A MEȘTEȘUGĂRI ~esc intranz. rar A practica ocupația de meșteșugar; a fi meșteșugar. /Din meșteșugar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meșteșugăresc adj. m., f. meșteșugărească; pl. m. și f. meșteșugărești

meșteșugăresc adj. m., f. meșteșugărească; pl. m. și f. meșteșugărești

meșteșugăresc adj. m., f. meșteșugărească; pl. m. și f. meșteșugărești

meșteșugări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, 3 sg. meșteșugărește, imperf. 1 meșteșugăream; conj. prez. 1 sg. să meșteșugăresc, 3 să meșteșugărească

meșteșugări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, imperf. 3 sg. meșteșugărea; conj. prez. 3 să meșteșugărească

meșteșugări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, imperf. 3 sg. meșteșugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEȘTEȘUGĂRESC adj. (rar) meserieșesc, meșteresc. (Atelier ~.)

MEȘTEȘUGĂRESC adj. (rar) meserieșesc, meșteresc. (Atelier ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEȘTEȘUGĂRESC, -EÁSCĂ adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui, de meșteșugar; (rar) meserieșesc. Cooperative de producție meșteșugărească. LEG. EC. PL. 242. Cooperativele meșteșugărești se formează prin unirea de bună voie a meseriașilor, în scopul de a produce cu muncă personală bunuri de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 617, cf. nr. 2835. ◊ F i g. (Depreciativ, în opoziție cu c r e a t o r) Unele [romane] reușesc să impresioneze prin artificii meșteșugărești. CONTEMP. 1948, nr. 108, 4/5. O școală de creștere a actorului intelectual. . . format nu printr-o învățătură meșteșugărească, ci printr-o educație creatoare. ib. 11/3. ♦ (Rar) Care vădește măiestrie, artă, talent. Episoadele din care se construiește istorisirea sînt zugrăvite cu meșteșugărească migală. CONTEMP. 1 948, nr. 111, 5/3. - Pl.: meșteșugărești. – Meșteșugar + suf. -esc.

MEȘTEȘUGĂRI vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar; a exercita profesiunea de meșteșugar. Voi, care meșteșugăriți. . . Peste zări de ogoare, Prin cîntări de motoare. DEȘLIU, G. 33. - Prez. ind.: meșteșugăresc. – V. meșteșugar.

Intrare: meșteșugăresc
meșteșugăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșteșugăresc
  • meșteșugărescul
  • meșteșugărescu‑
  • meșteșugărească
  • meșteșugăreasca
plural
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreștii
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreștile
genitiv-dativ singular
  • meșteșugăresc
  • meșteșugărescului
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreștii
plural
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreștilor
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: meșteșugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meșteșugări
  • meșteșugărire
  • meșteșugărit
  • meșteșugăritu‑
  • meșteșugărind
  • meșteșugărindu‑
 singular plural
  • meșteșugărește
  • meșteșugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meșteșugăresc
 (să)
  • meșteșugăresc
  • meșteșugăream
  • meșteșugării
  • meșteșugărisem
a II-a (tu)
  • meșteșugărești
 (să)
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreai
  • meșteșugăriși
  • meșteșugăriseși
a III-a (el, ea)
  • meșteșugărește
 (să)
  • meșteșugărească
  • meșteșugărea
  • meșteșugări
  • meșteșugărise
plural I (noi)
  • meșteșugărim
 (să)
  • meșteșugărim
  • meșteșugăream
  • meșteșugărirăm
  • meșteșugăriserăm
  • meșteșugărisem
a II-a (voi)
  • meșteșugăriți
 (să)
  • meșteșugăriți
  • meșteșugăreați
  • meșteșugărirăți
  • meșteșugăriserăți
  • meșteșugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • meșteșugăresc
 (să)
  • meșteșugărească
  • meșteșugăreau
  • meșteșugăriră
  • meșteșugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meșteșugăresc, meșteșugăreascăadjectiv

  • 1. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: meserieșesc meșteresc
    • format_quote Producția meșteșugărească constituie un ajutor permanent al industriei de stat în producerea bunurilor de larg consum. DLRLC
etimologie:
  • Meșteșugar + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

meșteșugări, meșteșugărescverb

  • 1. rar A lucra în calitate de meșteșugar. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi meșteșugar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.