dexonline

info

4 intrări

9 definiții

Explicative DEX

MĂTUIRE, mătuiri, s. f. Operația de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat². – Din mat².

mățui vt [At: CV 1951, nr. 9-10, 46 / Pzi: ~esc / E: maț + -ui] (Reg; c. i. animale) A curăța de mațe.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

MĂTUIRE, mătuiri, s. f. Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat². – Din mat².

Ortografice DOOM

mătuire s. f., g.-d. art. mătuirii; pl. mătuiri

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

mătuire s. f., g.-d. art. mătuirii; pl. mătuiri

a mătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătuiesc

mătuire s. f., g.-d. art. mătuirii; pl. mătuiri

Regionalisme / arhaisme

mățui, mățuiesc, (reg.) a curăți de mațe.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Tezaur

MĂȚUÍ vb. IV. Tranz. (Regional ; complementul indică animale) A scoate mațele, a curăța de mațe (Mircești-Iași). CV 1 951, nr. 9-10, 46. Ia mățuiește iepurii ceia pînă ne-om odihni. ib. - Prez. ind.: mățuiesc. – Maț + suf. -ui.@

Intrare: mătui

mătui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mătui	mătuire	mătuit mătuitu‑	mătuind mătuindu‑	singular	plural
		(a) mătui	mătuire	mătuit mătuitu‑	mătuind mătuindu‑	mătuiește	mătuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mătuiesc	(să) mătuiesc	mătuiam	mătuii	mătuisem
	a II-a (tu)	mătuiești	(să) mătuiești	mătuiai	mătuiși	mătuiseși
	a III-a (el, ea)	mătuiește	(să) mătuiască	mătuia	mătui	mătuise
plural	I (noi)	mătuim	(să) mătuim	mătuiam	mătuirăm	mătuiserăm mătuisem
	a II-a (voi)	mătuiți	(să) mătuiți	mătuiați	mătuirăți	mătuiserăți mătuiseți
	a III-a (ei, ele)	mătuiesc	(să) mătuiască	mătuiau	mătuiră	mătuiseră

Intrare: mătuire

mătuire substantiv feminin

substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mătuire	mătuirea
nominativ-acuzativ	plural	mătuiri	mătuirile
genitiv-dativ	singular	mătuiri	mătuirii
genitiv-dativ	plural	mătuiri	mătuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: mățui

mățui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mățui	mățuire	mățuit mățuitu‑	mățuind mățuindu‑	singular	plural
		(a) mățui	mățuire	mățuit mățuitu‑	mățuind mățuindu‑	mățuiește	mățuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mățuiesc	(să) mățuiesc	mățuiam	mățuii	mățuisem
	a II-a (tu)	mățuiești	(să) mățuiești	mățuiai	mățuiși	mățuiseși
	a III-a (el, ea)	mățuiește	(să) mățuiască	mățuia	mățui	mățuise
plural	I (noi)	mățuim	(să) mățuim	mățuiam	mățuirăm	mățuiserăm mățuisem
	a II-a (voi)	mățuiți	(să) mățuiți	mățuiați	mățuirăți	mățuiserăți mățuiseți
	a III-a (ei, ele)	mățuiesc	(să) mățuiască	mățuiau	mățuiră	mățuiseră

Intrare: mățuire

mățuire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mățuire	mățuirea
nominativ-acuzativ	plural	mățuiri	mățuirile
genitiv-dativ	singular	mățuiri	mățuirii
genitiv-dativ	plural	mățuiri	mățuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

mătuire, mătuirisubstantiv feminin

1. Operația de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat. DEX '09

etimologie:

mat DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

4 intrări

9 definiții

Explicative DEX

Ortografice DOOM

Regionalisme / arhaisme

Tezaur

mătuire, mătuirisubstantiv feminin

etimologie:

Exemple de pronunție a termenului „matuire”