11 definiții pentru matrițer
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MATRIȚER, -Ă, matrițeri, -e, s. m. și f. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. – Matriță + suf. -ar.
MATRIȚER, -Ă, matrițeri, -e, s. m. și f. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. – Matriță + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
matrițer sm [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4849 / Pl: ~i / E: matriță + -er] Muncitor care lucrează la matrițe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRIȚER, matrițeri, s. m. Muncitor care lucrează cu matrițe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRIȚER, -Ă s.m. și f. Lucrător la matrițe. [< matriță + -er, cf. fr. matricier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MATRIȚER, -Ă s. m. f. lucrător la matrițe. (< matriță + -er)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MATRIȚER ~i m. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. /matriță + suf. ~er
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sculer-matrițer s. m. Sculer care este și matrițer ◊ „Discutând despre emisiunea «Seară pentru tineret», sculerul-matrițer Vasile C., Daniela T., confecționeră de piese radio, s-au referit la caracterul neconvingător al unora dintre rubricile acestei emisiuni.” Sc. 27 III 73 p. 4; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6 (din sculer + matrițer)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
matrițer (desp. ma-tri-) s. m., pl. matrițeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
matrițer (ma-tri-) s. m., pl. matrițeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
matrițer s. m. (sil. -tri-), pl. matrițeri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MATRIȚÉR s. m. Muncitor care lucrează la matrițe. Un colectiv de matrițeri. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 849. - Pl.: matrițeri. – De la matriță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ma-tri-țer
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
matrițer, matrițerisubstantiv masculin matrițeră, matrițeresubstantiv feminin
- 1. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Matriță + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 DN