masticație sf [At: LM / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr mastication] Mestecare a alimentelor Si: masticare.

MASTICAȚIE, masticații, s. f. (Franțuzism) Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii și al dinților.

MASTICAȚIE s.f. Mestecarea alimentelor în gură; masticare. [Gen. -iei, var. masticațiune s.f. / < fr. mastication, cf. lat. masticare – a mesteca].

MASTICAȚIE s. f. masticare (1). (< fr. mastication)

MASTICAȚIE ~i f. Mestecare a alimentelor în cavitatea bucală. /<fr. mastication

masticațiune sf vz masticație

MASTICAȚIUNE s.f. v. masticație.

*masticațiúne f. (lat. masticátio, -ónis). Fiziol. Mestecarea alimentelor în gură. – Și -áție.

masticație (desp. -ți-e) s. f., art. masticația (desp. -ți-a), g.-d. art. masticației; pl. masticații, art. masticațiile (desp. -ți-i-)

masticație (-ți-e) s. f., art. masticația (-ți-a), g.-d. art. masticației; pl. masticații, art. masticațiile (-ți-i-)

masticație s. f. (sil. -ți-e), art. masticația (sil. -ți-a), g.-d. art. masticației; pl. masticații, art. masticațiile (sil. -ți-i)

masticație

MASTICAȚIE s. f. Mestecarea alimentelor în gură. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Masticațiunea este întâiul act al digestiunii (mistuirii). BIANU, D. S., cf. ENC. AGR. - Pl.: masticații. – Și: (rar) masticațiúne s. f.Din fr. mastication.

MASTICAȚIÚNE s. f. v. masticație.