MARO adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: maron adj. invar., s. n.] – Din fr. marron.

maro ain [At: ALEXI, W. / V: ~n / E: fr marron] 1 a Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate Si: castaniu, brun-roșcat Vz cafeniu. 2 sn Culoare a castanei coapte, a cafelei măcinate.

MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron.

MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; cafeniu, brun-roșcat.

MARO adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron].

MARO adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

MARO adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roșcată; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron

MARON adj. invar., s. n. v. maro.

maron² a vz maro

MARON adj. v. maro.

maro² s. n., art. maroul; (nuanțe) pl. marouri

maro¹ adj. invar. (pantofi ~)

maro¹ adj. invar.

maro² s. n., art. maroul; (nuanțe) pl. marouri

maro adj. invar.

maro s. n., art. maroul; (nuanțe) pl. marouri

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg. – d. bărbați) a practica sexul anal.

ochi maro expr. anus.

MARO adj. invar. Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate; castaniu, brun-roșcat. V. c a f e n i u. Cf. ALEXI, W. Încăperea era mai mult lungă decît lată și avea o fereastră care da în geamlîc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. CĂLINESCU, E. O. I, 31. Fotolii în chip de farfurii adÎnCi diformate. . . ornamentează holul, cu tot felul de culori: verde, roș, maro. v. rom. iulie 1960, 67. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea descrisă mai sus. - Și: marón adj. invar. – Din fr. marron.

MARÓN adj. invar. v. maro.