opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARMORAT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură. – V. marmora.

MARMORAT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură. – V. marmora.

marmorat, ~ă a [At: NOM. MIN. I, 370 / V: (rar) ~mur~ / Pl: ~ați, ~e / E: marmora] 1 Care are aspect de marmură1 (1). 2 Colorat ca marmura1 (1). 3 (Nob) Placat cu marmură1 (1).

MARMORAT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură.

MARMORA, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre).

MARMORA, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre).

marmora vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~rez / E: marmoră] 1 A da (unui material) aspect de marmură1 (1). 2 (Nob) A acoperi, a placa cu marmură1 (1).

marmurat, ~ă a vz marmorat

MARMORA, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură, colorînd materialul prin anumite procedee.

MARMORA vb. I. tr. A colora dînd aspect de marmură (unui material). [< germ. marmorieren].

MARMORA vb. tr. a da aspect de marmură (unui material. (< germ. marmorieren)

A MARMORA ~ez tranz. (materiale) A face să capete aspect de marmură; a face să fie ca de marmură. ~ piatra de construcție. /Din marmură

marmorá v. a da hârtiei colori variate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marmora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marmorez, 3 marmorează; conj. prez. 1 sg. să marmorez, 3 să marmoreze

marmora (a ~) vb., ind. prez. 3 marmorează

marmora vb., ind. prez. 1 sg. marmorez, 3 sg. și pl. marmorează

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LA MÁRMORA-FERRÉRO, Alfonso, marchiz di (1804-1878), general și om politic italian. Ca ministru de Război (1848-1859), a reorganizat armata piemonteză. În Războiul Sardo-Austriac (1848-1849) s-a afirmat în bătăliile de la Pastrengo (3 apr. 1848), Borghetto și Peschiera (mai 1848). Comandant al armatei Piemontului (1855-1856) în Războiul Crimeii. Prim-min. al Regatului Sardiniei (1859-1860) și al Italiei (1864-1866). Comandant șef al armatei în Războiul Prusiano-Italo-Austriac, a fost înfrânt la Custozza (24 iun. 1866).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARMORAT, -Ă adj. 1. Care are aspect de marmură1 (1), colorat ca marmura. Hîrtie pentru legătorie (fantezie, marmorată). NOM. MIN. I, 370. Își depun ouăle de formă alungită, admirabil marmorate, pe pămîntul gol sau în iarbă scundă. LINȚIA, P. II, 11. Culoarea [peștelui] . . . este , marmorată, galbenă-verzuie cu pete negre. C. ANTONESCU, P. 72. 2. (Neobișnuit) Căptușit, acoperit cu plăci de marmură1 (1) LM. 3. (Rar) Înmărmurit. Cf. COSTINESCU. – Pl.: marmorați, -te. – Și: (rar) marmurát, -ă adj. MARIAN, CH. 51. – V. marmora.

MARMORA vb. I. T r a n z. 1. A da (unui material) aspect de marmură1 (1). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Neobișnuit) A căptuși, a acoperi cu plăci de marmură1 (1). A marmora pereții pre din întru și pre dinafară. LM. – Prez. ind.: marmorez. – V. marmoră.

MARMURAT, -Ă adj. v. marmorat.

Intrare: marmorat
marmorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marmorat
  • marmoratul
  • marmoratu‑
  • marmorată
  • marmorata
plural
  • marmorați
  • marmorații
  • marmorate
  • marmoratele
genitiv-dativ singular
  • marmorat
  • marmoratului
  • marmorate
  • marmoratei
plural
  • marmorați
  • marmoraților
  • marmorate
  • marmoratelor
vocativ singular — —
plural — —
marmurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marmora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marmora
  • marmorare
  • marmorat
  • marmoratu‑
  • marmorând
  • marmorându‑
 singular plural
  • marmorează
  • marmorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marmorez
 (să)
  • marmorez
  • marmoram
  • marmorai
  • marmorasem
a II-a (tu)
  • marmorezi
 (să)
  • marmorezi
  • marmorai
  • marmorași
  • marmoraseși
a III-a (el, ea)
  • marmorează
 (să)
  • marmoreze
  • marmora
  • marmoră
  • marmorase
plural I (noi)
  • marmorăm
 (să)
  • marmorăm
  • marmoram
  • marmorarăm
  • marmoraserăm
  • marmorasem
a II-a (voi)
  • marmorați
 (să)
  • marmorați
  • marmorați
  • marmorarăți
  • marmoraserăți
  • marmoraseți
a III-a (ei, ele)
  • marmorează
 (să)
  • marmoreze
  • marmorau
  • marmorară
  • marmoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marmorat, marmoratăadjectiv

  • 1. Cu aspect de marmură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi marmora DEX '98 DEX '09

marmora, marmorezverb

  • 1. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • marmoră (după limba franceză marbre). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.