MANUAL, -Ă, manuali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; spec. carte de școală. 2. Adj. Care este făcut cu mâna; de mână. ♦ (Despre îndeletniciri, ocupații, profesii) Care se efectuează prin muncă fizică. 3. Adj. (Despre oameni) Care execută lucrări de mână; p. ext. care lucrează cu mâinile. [Pr.: -nu-al] – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale.

manual, ~ă [At: CR (1829), 120²/31 / V: (îvr) mân~ / P: ~nu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr manuel cf lat manualis, it manuale] 1 sn Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei anumite discipline. 2 sn (Spc) Carte de școală. 3 sn (Înv; Mol) Condicuță pentru personalul casnic. 4 sn Claviatură a orgii. 5 a Care se execută cu mâna. 6 a (D. îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează prin muncă fizică. 7 a (D. îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează cu unelte rudimentare. 8 a (D. oameni) Care execută lucrări de mână. 9 a (D. oameni) Care lucrează cu mâinile.

MANUAL, -Ă, manuali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; spec. carte de școală. 2. Adj. Care este făcut cu mâna; de mână. ♦ (Despre îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează prin muncă fizică. 3. Adj. (Despre oameni) Care execută lucrări de mână; p. ext. care lucrează cu mâinile. [Pr.: -nu-al] – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale.

MANUAL², -Ă, manuali, -e, adj. 1. Făcut, lucrat cu mîna (nu cu mașina); de mînă. Lucru manual. 2. (Despre muncitori, în opoziție cu intelectual) Care lucrează mai mult cu mîinile.

MANUAL¹, manuale, s. n. Carte, lucrare care cuprinde elementele fundamentale ale unei științe, arte sau îndeletniciri practice și care e folosită mai ales de începători. Am voit amice... să citesc eu în manuscript cartea romînească ce tu ai compus sub titlul de «Manualul vînătorului». ODOBESCU, S. III 9.

MANUAL, -Ă adj. 1. De mînă, făcut cu mîna. 2. Care muncește cu mîinile. [Pron. -nu-al. / < lat. manualis].

MANUAL s.n. 1. Carte (folosită mai ales în școli) care conține o prezentare succintă a noțiunilor unei discipline, ale unei arte etc. 2. Claviatura orgii. [Pron. -nu-al. / cf. fr. manuel, it. manuale].

MANUAL, -Ă I. adj. 1. de mână, făcut cu mâna. 2. care muncește cu mâinile. II. s. n. 1. carte de școală care conține o prezentare succintă a noțiunilor unei discipline. 2. claviatură, ansamblu al claviaturilor la instrumentele cu taste (orgă, clavecin), la care se cântă cu mâinile. (< fr. manuel, lat. manualis, it. manuale)

MANUAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se efectuează cu mâna; făcut cu mâna. Proces ~. 2) Care lucrează cu mâinile. Lucrător ~. [Sil. -nu-al] /<fr. manuel

MANUAL² ~e n. Carte care cuprinde elementele fundamentale ale unei discipline, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice. ~ de istorie. ~ de biologie. [Sil. -nu-al] /<fr. manuel, lat. manualis

manual a. făcut cu mâna: lucru manual. ║ n. carte ce conține în prescurtare substanța unui lung tractat.

*manuál, -ă adj. (fr. manuel, d. lat. manualis, d. manus, mînă; lat. it. manuale, carte de buzunar, de unde și ngr. manuáli, sfeșnic de biserică). Care se face cu mîna: lucru manual. S. n., pl. e. Carte care, supt un volum mic, cuprinde noțiunile esențiale uneĭ științe orĭ arte: manual de filologie. Est. Condicuță p. servitorĭ. Adv. Cu mîna: lucrurĭ făcute manual.

mânual, ~ă sn, a vz manual

manual¹ (desp. -nu-al) adj. m., pl. manuali; f. manuală, pl. manuale

manual² (desp. -nu-al) s. n., pl. manuale

manual² (-nu-al) s. n., pl. manuale

manual¹ (-nu-al) adj. m., pl. manuali; f. manuală, pl. manuale

manual s. n. (sil. -nu-al), pl. manuale

manual adj. m. (sil. -nu-al), pl. manuali; f. sg. manuală, pl. manuale

manual, pl. manuale

MANUAL adj. v. fizic.

MANUAL adj. fizic, (înv.) mecanicesc. (Muncă ~.)

manual (< lat. manus „mână”), la instrumentele cu taste* (orgă*, clavecin*), claviatura* sau ansamblul claviaturilor, denumite astfel pentru a se deosebi de pedalier*. Umele orgi aveau încă în sec. 14 mai multe m., cele moderne ajungând până la cinci: clavecinele au două, maximum trei m. Prin utilizarea m. e posibilă departajarea (etajarea) intenstităților (2) ca și o mai bogată registrație; v. și registru (II, 1, 2). Expresia manualiter (abrev.: M. sau m.), desemnează o execuție exclusivă cu ajutorul m. (chiar și în acele pasaje ce s-ar preta execuției cu pedalierul*).

MANUALUL DE OPERAȚIUNI DE ZBOR document care legalizează activitatea Aeroclubului Român, aprobat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, reglementând: activitatea de organizare și planificare a zborului; pregătirea personalului navigant; formarea și instruirea personalului aeronavigant; validarea licențelor interne și internaționale; ordinea de înlocuire a comandantului aeroclubului; regulile privind timpul de muncă și de odihnă; modul de asigurarev a traficului aerian etc.

lucru manual expr. (glum.) onanie, masturbare.

MANUAL, -Ă s. n., adj. I. S. n. 1. Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei anumite descipline; s p e c. carte de școală. Manual întreg pentru meșterul ce lucrează ferul. CR (1829), 120²/31. Manual de patriotism (a. 1829). BV III, 631, cf. NEGULICI, STAMATI, D. Manualul de față este un rezumat scurt al prelegerilor asupra logicei ținute la Universitatea din Iași. MAIORESCU, L. 3, cf. id. CR. I, 42, II, 133, 370. Ai voit, amice. . . să citesc eu, în manuscript, cartea românească ce tu ai compus sub titlul de „Manualul vînătorului”. ODOBESCU, S. III, 9, cf. 12, IORGA, L. II, 322. Am dormit buștean. . . pînă în vărsatul zorilor, cînd am mai răscolit măsluitele manuale. CIAUȘANU, R. SCUT. 15. Face pregătiri excesive în vederea cursului, căutând să alcătuiască singur un manual de logică ce lipsea. CĂLINESCU, E. 253. Manualul didactic este un ajutor prețios nu numai pentru elevi, ci și pentru profesor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2759. Ion Creangă, autor al. . . celor mai bune manuale școlare din timpul său. V. ROM. septembrie 1954, 188. 2. (Învechit, prin Mold.) Condicuță (pentru personalul casnic). Cf. DDRF, SCRIBAN, D. 3. Claviatura orgii. Cf. LM, TIM. POPOVICI, D. M. II. Adj. 1. Care se execută cu mîna. O cercetare manuală (cu mîinile) a organelor femeiești. FĂTU, M. 41/11. ♦ (Despre îndeletniciri omenești, ocupații, profesiuni, în opoziție cu intelectual) Care se efectuează prin muncă fizică; care se efectuează cu unelte rudimentare. Ocupațiuni manuale. MAN. SĂNĂT. 309/25. Un mic curs practic. . . pentru a se deprinde [elevele] la toate ghibăciile manuale. CALENDAR (1853), 93/3, cf. IOANOVICI, TEHN. 112. Nu mă simt dotat pentru știință!. . . Prefer o muncă manuală. CĂLINESCU, S. 706. 2. (Despre oameni) Care execută lucrări de mînă; p. e x t. care lucrează cu mîinile. Muncitori manuali. – Pronunțat -nu-al. – Pl.: manuali, -e. – Și: (învechit, rar) mînuál, -ă s. n., adj. PONTBRIANT, D. – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale. – Mînual: prin apropiere de mână.

MÎNUÁL, -Ă s. n., adj. v. manual.