mandril sm [At: HELIADE, O. I, 132 / Pl: ~i / E: fr mandrill] Specie de maimuță din Guineea, cu coada scurtă, fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie (Cynochephalus mormon).

MANDRIL, mandrili, s. m. Maimuță care trăiește în Guineea, avînd coada ciuntită, pielea capului intens colorată în nuanțe de roșu și albastru, iar blana măslinie (Papio maimon).

MANDRIL s.m. Maimuță mare originară din Guineea, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. [< fr. mandrill].

MANDRIL s. m. maimuță cinocefală din Africa, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. (< fr. mandrill)

MANDRIL ~i m. Maimuță de talie mare din familia pavianilor, cu coadă scurtă și cu blană brună-măslinie. /<fr. mandrill

*mandríl m., pl. lĭ (cuv. care pare a fi indigen din Ghineĭa). Un fel de maĭmuță mare cu capu ca de cîne, cu unele părțĭ ale corpuluĭ colorate roș și albastru și care trăĭește pin vestu Africiĭ.

mandril (animal) s. m., pl. mandrili

mandril (animal) s. m., pl. mandrili

mandril s. m., pl. mandrili

MANDRÍL s. m. Specie de maimuță (din Guineea), cu coada scurtă, fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie (Cynochephalus mormon). Mereu silea Să-mpingă înainte. . . Doi mandrili. HELIADE, O. I, 132. - Pl.: mandrill. – Din fr. mandrili.