2 intrări
18 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAMIȚĂ s. f. v. mămiță.
MAMIȚĂ s. f. v. mămiță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
MAMIȚĂ s. f. v. mămiță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mamiță1 sf [At: RETEGANUL, P. II, 7 / Pl: ~țe / E: cf mamină] (Trs) Matahală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mamiță2 sf vz mămiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂMIȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamiță s. f.] – Mamă + suf. -iță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂMIȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamiță s. f.] – Mamă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mămiță sf [At: CARAGIALE, O. II, 96 / V: mami~ / Pl: ~țe / E: mamă + -iță] 1-2 (Fam; șhp) Mămică (1-2). 3 (Reg) Matcă a albinelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mumiță sf vz mămiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂMIȚĂ s. f. Mămică. Între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. (În forma mamiță) Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267. – Variantă: mamiță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mămiță (rar) s. f., g.-d. art. mămiței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mămiță (fam.) s. f., g.-d. art. mămiței; pl. mămițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mămiță s. f., g.-d. art. mămiței; pl. mămițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MAMIȚĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mamiță s. v. ARĂTARE. COLOS. MATAHALĂ. NAMILĂ. URIAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂMIȚĂ s. v. măicuță, mămică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mămiță s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAMÍȚĂ (< fr. {i}; lat. mamma „mamelă”) s. f. (MED. VET.) Inflamație a ugerului la femelele în lactație, de cele mai multe ori de natură infecțioasă. Poate fi provocată de bacilul tuberculozei, de streptococi, de colibacili etc. ◊ M. gangrenoasă = boală a oilor, provocată de Staphylococcus pyogenes, manifestată prin cangrenarea ugerului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAMÍȚĂ2 s. f. v. mămiță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÁMIȚĂ1 s. f. (Prin Transilv.) Arătare, matahală, namilă. Unde nu iese de sub pod o mamiță hîdă. RETEGANUL, P. II, 7, cf. F (1899), 399, com. din ZAGRA-NĂSĂUD. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) O mamniță de om. COMAN, GL., cf. com. din ZAGRA-NĂSĂUD. - Pl.: mamițe. – Cf. n a m i l ă, m a m i n ă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂMÍȚĂ s. f. 1. (Familiar) Mămică. Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfâșurat. CARAGIALE, O. II, 96. Mămița. . . te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. 2. (Regional) Matca albinelor (Cîmpulung Moldovenesc). Cf. CHEST. VI 24/3. – Pl.: mămițe. – Și: mamiță s. f. – Mamă + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mamiță, mamițesubstantiv feminin
mămiță, mămițesubstantiv feminin
-
- Între ei e și mămița, care te socotea nevinovat. VISSARION, B. 262. DLRLC
- Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat. CARAGIALE, O. II 267. DLRLC
-
etimologie:
- Mamă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09