11 definiții pentru malignitate
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MALIGNITATE s. f. Caracterul a ceea ce este malign, evoluție spre agravare a unei boli. – Din lat. malignitas, -atis. Cf. fr. malignité.
MALIGNITATE s. f. Caracterul a ceea ce este malign, evoluție spre agravare a unei boli. – Din lat. malignitas, -atis. Cf. fr. malignité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
malignitate sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. 35/7 / V: (înv) ~lin~ / E: lat malignitas, -atis, fr malignité] (Rar) Caracter a ceea ce este malign (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALIGNITATE s.f. Răutate. ♦ Gravitate a unei boli; influență vătămătoare. [Pron. -lig-ni-. / cf. lat. malignitas, fr. malignité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MALIGNITATE s. f. caracter malign. (< fr. malignité, lat. malignitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*malignitáte f. (lat. malignitas). Caracteru de a fi malign.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
malinitate sf vz malignitate
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
malignitate s. f., g.-d. art. malignității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
malignitate s. f., g.-d. art. malignității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
malignitate s. f., g.-d. art. malignității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MALIGNITATE s. f. (Astăzi rar) Caracterul, însușirea a ceea ce este malign (1). Aplecați spre. . . malignitate. ȚICHINDEAL, A. M. 35/7. Numim malignitate aplecarea viclenoasă ce avem a pătrunde slăbiciunile altora, a descoperi ale lor năravuri spre veselia ce isvorește pentru noi din a lor rușinare. GTN (1835), 171/30. Felurimi de tîlmăciri am văzut că malignitatea sau curiozitatea oamenilor au vrut să dea poemilor mele. HELIADE, O. II, 13, cf. COSTINESCU. Totuși, persiflajul antipatic care trăda o malignitate congenitală îl făcu să ezite. CĂLINESCU, S. 48. - Și: (învechit) malinitáte s. f. COSTINESCU. – Din lat. malignitas, -atis. Cf. fr. m a l i g n i t é.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALINITÁTE s. f. v. malignitate.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
malignitatesubstantiv feminin
- 1. Răutate. DNsinonime: răutate
- 1.1. Caracterul a ceea ce este malign, evoluție spre agravare a unei boli. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. Influență vătămătoare. DN
-
etimologie:
- malignitas, -atis DEX '09 DEX '98 DN
- malignité DEX '09 DEX '98 DN