MAHALAGISM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; (la pl.) vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.

mahalagism sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~e / E: mahalagiu + -ism] 1 Vorbă sau expresie caracteristică pentru limbajul oamenilor de la periferie. 2 (Prt) Obișnuință de a colporta informații răutăcioase la adresa cuiva. 3 Bârfă.

MAHALAGISM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.

MAHALAGISM, mahalagisme, s. n. (Mai ales la pl.) Vorbă sau expresie vulgară. Bîrfeală, clevetire.

MAHALAGISM ~e n. Vorbă sau expresie vulgară. /mahalagiu + suf. ~ism

mahalagism n. vorbă sau expresiune de care se servesc mahalagii: mahalagismele sunt frecvente în comediile lui Caragiale. Ele consistă mai ales în franțuzisme mai mult sau mai puțin alterate: parol! (= parole dhonneur), rezon! (= raison), alevoà (= au revoir); apoi din neologisme așa zicând românizate: ambiț (= ambiție), cremenal (= criminal), ostroment (= instrument); din etimologii populare: lăcrămație (= reclamație), scrofuloși (= scrupuloși); din locuțiuni caracteristice: a trata cu refuz (= a refuza), etc.

mahalagism s. n., pl. mahalagisme

mahalagism s. n., pl. mahalagisme

mahalagism s. n., pl. mahalagisme

mahalagism, -me.

MAHALAGISM s. v. mitocănie.

MAHALAGISM s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis un ~.)

MAHALAGISM s. n. (< mahalagiu + suf. -ism): cuvânt sau expresie vulgar(ă), caracteristică) oamenilor de la periferie, de la mahala, neinstruiți.

MAHALAGISM s. n. (Adesea peiorativ) Vorbă sau expresie caracteristică pentru limbajul oamenilor de la periferie; p. e x t. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; vorbe astfel colportate. Mahalagismele sînt frecvente în comediile lui Caragiale. ȘĂINEANU, D. U. Ca să-și ascundă carierismul, se face că nimic nu-i place, deșartă sacul cu mahalagisme și bîrfeli. V. ROM. ianuarie 1954, 118. – Pl.: mahalagisme. – Mahalagiu + suf. -ism.