MAGOT, magoți, s. m. Maimuță mare, fără coadă, cu fața roșie, care trăiește în nordul Africii și în Gibraltar (Macacus sylvanus). – Din fr. magot.

magot sm [At: CIHAC, I. N. 20/4 / Pl: ~oți / E: fr magot] 1 Specie de maimuțe mari, fără coadă, care trăiesc în nordul Africii și în regiunea Gibraltar. 2 (Înv; dep) Om foarte urât. 3 (Înv) Figurină grotescă fabricată din pământ, din porțelan, din jad etc.

MAGOT, magoți, s. m. Maimuță mare, fără coadă, care trăiește în nordul Africii și în regiunea Gibraltar (Macacus sylvanus). – Din fr. magot.

MAGOT s.m. Specie de macac din regiunile stîncoase ale Gibraltarului. [< fr. magot].

MAGOT s. m. maimuță mare, fără coadă, din regiunile stâncoase ale Gibraltarului și ale Africii de Nord. (< fr. magot)

magot s. m. 1979 (zool.) Specie de maimuță din nordul Africii și Gibraltar v. pop-corn (din fr. magot; DEX, DN3)

MAGOT ~ți m. Maimuță mare fără coadă, asemănătoare cu macacul, care trăiește în Africa de Nord și în regiunea Gibraltar. /<fr. magot

*magót m. (fr. magot, care pare a veni d. numele propriŭ Magog, asociat cu cel de Gog în Biblie și care însemna cînd o țară, cînd o națiune din Extremu Orient). Un fel de maĭmuță îndesată și fără coadă, din genu macaculuĭ: magoțiĭ din Gibraltar. Figură grotescă de porțelan, fabricată întîĭ pin China și Japonia. Fig. Om foarte urît.

magot s. m., pl. magoți

magot s. m., pl. magoți

magot s. m., pl. magoți

MAGÓT (< fr. {i}) s. m. Maimuță catariniană de c. 75 cm lungime, fără coadă, cu fața roșie (Macacus sylvanus); trăiește în N Africii și în Gibraltar (unica specie din Europa).

MAGÓT s. m. 1. Specie de maimuțe mari, fără coadă, care trăiesc în nordul Africii și în regiunea Gibraltar. Cf. CIHAC, I. N. 20/4, STAMATI, M. 74/20, COSTINESCU. ♦ Epitet dat unui om foarte urît. Cf. SCRIBAN, D. 2. Figurină grotescă fabricată din pămînt, din porțelan, din jad etc. Cf. COSTINESCU, SCRIBAN, D. - Pl.: magoți. – Din fr. magot.