2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
- relaționale (5)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAGNETIZARE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. ♦ Stare a unui corp magnetizat. – V. magnetiza.
MAGNETIZARE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. ♦ Stare a unui corp magnetizat. – V. magnetiza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
magnetizare sf [At: BARASCH, M. III, 61/25 / Pl: ~zări / E: magnetiza] 1 Operație de transformare în magnet a unui corp constituit din material feromagnetic Si: (înv) magnetizație (1). 2 (Pex) Stare a unui corp care a suferit o magnetizare (1). 3 Practică medicală urmărind comunicarea sau dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. 4 (Fig; înv) Atracție puternică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGNETIZARE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGNETIZARE s.f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei; polarizare magnetică; magnetizație. [< magnetiza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGNETIZA, magnetizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. ◊ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor. ♦ Fig. A exercita asupra cuiva o atracție puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameți de băutură. – Din fr. magnétiser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGNETIZA, magnetizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. ◊ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor. ♦ Fig. A exercita asupra cuiva o atracție puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameți de băutură. – Din fr. magnétiser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
magnetiza [At: BARASCH, M. III, 61/22 / Pzi: ~zez / E: fr magnétiser] 1 vt A conferi unui corp proprietăți magnetice Si: (îvr) a magnita. 2-3 vtr A (se) transforma în magnet. 4 vt A utiliza asupra cuiva magnetismul animal în scopuri terapeutice. 5 vr (Pex; gmț) A se îmbăta. 6 vt (Fig) A exercita asupra cuiva o atracție puternică și misterioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGNETIZA, magnetizez, vb. I. Tranz. A aduce un corp în starea în care are, permanent sau temporar, proprietăți de magnet. A magnetiza o bară de fier. ♦ Fig. A atrage cu o forță irezistibilă. Eu o urmam, ca și cînd eram magnetizat. BOLINTINEANU, O. 382.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGNETIZA vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăți magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influență asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se îmbăta. [< fr. magnétiser, cf. germ. magnetisieren].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGNETIZA vb. I. tr. 1. a da unui metal proprietăți magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influență, o atracție irezistibilă asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ameți de băutură. (< fr. magnétiser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A MAGNETIZA ~ez tranz. 1) (corpuri) A face să se magnetizeze. 2) fig. A pune stăpânire în întregime, exercitând o influență puternică. /<fr. magnétiser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE MAGNETIZA se ~ează intranz. (despre corpuri feromagnetice) A căpăta proprietăți de magnet. /<fr. magnétiser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
magnetizà v. 1. a. comunica proprietățile magnetului: a magnetiza fierul; 2. a influența fizicește prin procedările magnetismului animal; fig. a dobândi o mare influență asupra cuiva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*magnetizațiúne f. Acțiunea de a magnetiza. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*magnetizéz v. tr. (d. magnetic). Comunic proprietățile magnetuluĭ: a magnetiza o lamă de oțel. Influențez în mod fizic pin magnetizm animal (ipnotizez). Fig. Exercit asupra cuĭva o influență puternică și misterioasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
magnetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. magnetizez, 3 magnetizează; conj. prez. 1 sg. să magnetizez, 3 să magnetizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
magnetiza (a ~) vb., ind. prez. 3 magnetizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
magnetiza vb., ind. prez. 1 sg. magnetizez, 3 sg. și pl. magnetizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
magnetizez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MAGNETIZARE s. (FIZ.) 1. polarizare magnetică, (înv.) magnetizație. 2. magnetizare remanentă v. remanență magnetică; magnetizare reziduală v. remanență magnetică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAGNETIZARE s. (FIZ.) (înv.) magnetizație.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAGNETIZA vb. v. ameți, atrage, captiva, chercheli, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, îmbăta, încânta, răpi, seduce, subjuga, turmenta, vrăji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
magnetiza vb. v. AMEȚI. ATRAGE. CAPTIVA. CHERCHELI. CUCERI. DELECTA. DESFĂTA. FASCINA. FERMECA. ÎMBĂTA. ÎNCÎNTA. RĂPI. SEDUCE. SUBJUGA. TURMENTA. VRĂJI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A magnetiza ≠ a demagnetiza
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAGNETIZARE s. f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei. 1. Operație de transformare în magnet a unui corp constituit dintr-un material feromagnetic, (învechit) magnetizație; p. ext. starea unui corp care a suferit această transformare. Felul magnetizării oțelului este în chipul următor. BARASCH, M. III, 61/25. Clipelnica magnetizare a unui fer carele va fi slujit de a trage cătră sine un alt fer. ROM. LIT. 3862/29. Acest fenomen se numește magnetizare prin influență. PONI, F. 236. 2. Practică medicală urmărind comunicarea sau dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. Cf.: COSTINESCU. 3. F i g. Atracție puternică. Cf. PONTBRIANT, D. – Pl.: magnetizări. – V. magnetiza.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAGNETIZA vb. I. Tranz. 1. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. E greu de a magnetiza oțelul, și trebuie o lucrare complicată. BARASCH, M. III, 61/22. 2. A comunica cuiva magnetism animal (în scopuri terapeutice). ♦ Refl. A-și stimula magnetismul animal; p. e x t. (glumeț) a se îmbăta. Mănîncă, bea, fă petreceri și magnetizează-te, dar magnetizează-te strașnic cu jamaică. CARAGIALE, O. VI, 205. 3. F i g. A exercita asupra cuiva o atracție puternică (și misterioasă). Cf. PONTBRIANT, D. – Prez. ind.: magnetizez. – Din fr. magnétiser.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
magnetizare, magnetizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: magnetizație
- 1.1. Stare a unui corp magnetizat. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- magnetiza DEX '09 DEX '98 DN
magnetiza, magnetizezverb
- 1. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: demagnetiza
- A magnetiza o bară de fier. DLRLC
- Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor. DEX '09 DEX '98
- 1.1. A exercita asupra cuiva o atracție puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: fascina
- Eu o urmam, ca și cînd eram magnetizat. BOLINTINEANU, O. 382. DLRLC
-
-
etimologie:
- magnétiser DEX '09 DEX '98 DN