MACHIAVELISM, (2) machiavelisme, s. n. 1. Sistemul politic al lui Machiavelli. 2. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

machiavelism sm [At: ASACHI, S. L. II, 84 / P: ~chia~ / Pl: (rar) / E: fr machiavélisme, machiavellisme] 1 Comportare vicleană Si: (înv; irn) machiaverlâc (1). 2 Lipsă de loialitate și de scrupule Si: (înv; irn) machiaverlâc (2). 3 Politică bazată pe reguli care încalcă morala Si: (înv; irn) machiaverlâc (3). 4 Sistem politic al lui Macchiavelli, care preconiza atingerea scopurilor prin orice mijloace.

MACHIAVELISM s. n. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

MACHIAVELISM s. n. Acțiune lipsită de scrupule (caracteristică politicii regimurilor exploatatoare); comportare de rea-credință, perfidă. – Pronunțat: -chi-a-.

MACHIAVELISM s.n. Teorie politică expusă de Machiavelli; politică ce uzează de orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopurile. ♦ Purtare lipsită de scrupule; reacredință, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavélisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor și istoric italian].

MACHIAVELISM s. n. 1. sistemul politic al lui Machiavelli. 2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credință, perfidie, viclenie. (< fr. machiavélisme, it. machiavellismo)

MACHIAVELISM n. 1) Politică bazată pe mijloace perfide (până la cele mai violente, crude și diabolice) pentru a-și atinge scopul. /<fr. machiavélisme, it. machiavellismo

machiavelism n. 1. sistemă politică a lui Machiavel, bazată pe rea credință și tiranie; 2. vicleșug, perfidie. [V. Machiavel].

*machiavelízm n. Sistema politică a luĭ Machiavelli († 1527), după cartea căruĭa un suveran trebuĭe să guverneze une-orĭ și cu perfidie și tiranie. Fig. Purtare perfidă (vulg. machiaverlîc).

machiavelism (desp. -chia-) s. n., (fapte) pl. machiavelisme

machiavelism (-chia-) s. n., (fapte) pl. machiavelisme

machiavelism s. n. (sil. -chi-a-), (fapte) pl. machiavelisme

machiavelism.

MACHIAVELISM s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

machiavelism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.

Machiavelism – Cuvîntul s-a format de la numele lui Niccolo Machiavelli, diplomat florentin, care a trăit între anii 1469 și 1527. Acesta a scris în 1515 o carte cu titlul Principele (tradusă și în limba română), în care – cu sinceritate (după părerea unora) – dar mai ales cu cinism (după opinia altora), a preconizat în politică absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus: vicleșug, minciună, lipsă de scrupule, sforărie, diabolice manevre, trădare, corupere etc. Această doctrină a dat naștere în limbajul comun epitetului de machiavelic și expresiei machiavelism, care se aplică însă numai unor persoane, unor acțiuni, unor sisteme etc., din care dacă morala și scrupulele sînt excluse, sînt în schimb incluse ingeniozitatea, dibăcia, calculul premeditat și o țintă foarte precisă. În graiul nostru, spre a întări și mai mult sensul urît al machiavelismului, s-a creat din dispreț pentru el cuvîntul machiaverlîc. „Ești tare, stimabile, la machiaverlîcuri...”, spune Trahanache la adresa lui Cațavencu (act. I, sc. 4 din O scrisoare pierdută de Caragiale). Și tot același personaj, referindu-se la scrisoarea de șantaj: „Apoi, dacă umblă el cu machiaverlîcuri să-i dau eu machiaverlîcuri…” FIL.

MACHIAVELISM s. n. Politică (p. ext. acțiune, comportare) vicleană; lipsă de loialitate și de scrupule ; perfidie (în treburile publice și private). Sistemul său se părea răzămat pe aceea ce în zilele noastre se numește machiavelism, adecă: spre a ajunge la un scop propus, a nu respecta nici un drept, a nu se feri de nici un crimen. ASACHI, S. L. II, 84, cf. STAMATI, D., COSTINESCU. Indiferența totală față de morală a fost numită machiavelism, ca și cînd Machiavelli ar fi inventat perfidia și trădarea. OȚETEA, R. 224. - Pronunțat: -chi-a-. – Pl.: (rar) machiavelisme. – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.