machi vr [At: CV 1950, nr. 4, 42 / V: (înv) mahi / Pzi: ~chesc / E: rrm makhiv] (Pfm) A se îmbăta.

MACHI s. n. Formație vegetală de tufișuri și arbuști adaptați la uscăciune, caracteristică regiunii din jurul Mării Mediterane.

MACHI s.n. 1. Teren acoperit cu o vegetație de tufișuri și de arbuști spinoși, adaptați, care se întîlnește în unele regiuni mediteraneene. 2. Formații de luptători pentru libertate, de partizani, în al doilea război mondial (mai ales din Franța, din Spania și din Italia). [Pl. invar. scris și maquis. / < fr. maquis, cf. cors. macchia].

MAQUIS, maquis-uri, s. n. 1. Formațiune vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2. Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Scris și: machis. – Pr.: machi] – Cuv. fr.^[1]

mach sm [At: DEX / P: mah / Pl: ~i / E: eg mach, fr mach] (Fiz) 1 Unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. 2 (Îs) Numărul lui ~ Raport între viteza unui proiectil, avion etc. și aceea a sunetului.

mahi v vz machi

maquis sn [At: DN³ / S și: machi / P: machi / E: fr maquis] 1 Formație vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2 Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al doilea război mondial.

MAQUIS s. n. 1. Formație vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2. Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al doilea război mondial. [Scris și: machi. – Pr.: machi]^[1]

MACH s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru viteză, utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ◊ Numărul lui Mach = raport între viteza unui corp într-un fluid și viteza sunetului în același fluid. [Pron. mah. / < fr., it. mach, germ. Mach, cf. E. Mach – fizician german].

MAQUIS s.n. v. machi.

MACH /MAH/ s. m. unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor, în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ♦ numărul lui M~ = număr, raportul între viteza de deplasare în aer a unui corp și viteza de propagare a sunetului. (< engl., fr. mach)

MAQUIS [MACHI] s. n. 1. vegetație de tufișuri și arbuști spinoși din unele regiuni mediteraneene. 2. formații de luptători pentru libertate, de partizani (din Franța, Spania și Italia). (< fr. maquis)

mach (unitate de măsură) [pron. germ. mah] s. m., pl. machi [pron. mahⁱ]; simb. M

maquis (fr.) [pron. maki] (desp. -quis) s. n.; (formații de luptă) pl. maquis-uri

mach [ch pron. h] s. m., pl. machi; simb. M

maquis (fr.) [pron. machi] (-quis) s. n., art. maquis-ul; (formații de luptă) pl. maquis-uri

CONUL MACH formă de propagare a bangului sonic aproximativ conică.

MACH unitate de măsură pentru viteză, utilizată în aerodinamică, egală cu 340 m/s (v. Numărul Mach).

NUMĂRUL MACH este raportul dintre viteza de deplasare a unei aeronave și viteza de propagare a sunetului la altitudinea la care are loc zborul în condițiile unui mediu neperturbat. Numărul Mach se exprimă prin: 1,2...5M, valoarea unui Km a vitezei de 1M=1224 Km/h. Numărul Mach local este raportul dintre viteza fluidului într-un anumit punct al domeniului în care are loc mișcarea (pe o componentă a unei aeronave) și viteza sunetului în acel punct. Numărul Mach critic este acel M al avionului la care pe o zonă oarecare de scurgere a aerului deasupra aripii se atinge viteza sunetului – M=1 -, viteza reală a avionului fiind mai mică decât M. Numărul Mach capabil este M la care aripa funcționează în regim controlat, vitezele locale fiind reduse față de viteza de zbor.

UNDA MACH (DE ȘOC), undă elastică generată într-un mediu fluid de o sursă a cărei viteză depășește viteza de propagare în mediul respectiv, fiind însoțită de o variație locală bruscă a parametrilor acestuia (presiune, densitate, temperatură, entropie), mărimi care prezintă variații finite pe distanțe foarte mici, de ordinul parcursului liber mediu, normale pe direcția undei. Deplasarea aeronavelor cu viteze sub și supersonice prin atmosferă, este însoțită de apariția undei Mach care provoacă o creștere puternică a rezistenței aerodinamice.

MACH [mah], Ernst (1838-1916), fizician și filozof austriac. Prof. univ. la Graz, Praga și Viena. Contribuții importante în mecanică și astronomie. Precursor al lui Einstein în critica principiilor mecanicii clasice. A propus determinarea vitezei radiale a stelelor cu ajutorul efectului Doppler-Fizeau. În domeniul aerodinamicii a introdus un număr adimensional, care-i poartă numele. În filozofie, este considerat principalul precursor al pozitivismului logic și unul dintre întemeietorii empiriocriticismului. Filozofia sa, cuprinsă în bună parte în scrierile științifice, este interpretată ca fiind radical empiristă: mintea poate cunoaște numai propriile senzații, iar teoria științifică nu este decât un mijloc de predicție a desfășurării lor („Cunoaștere și eroare”). Numărul lui M. = raportul dintre viteza unui corp într-un fluid în repaus și viteza de propagare a sunetului în acest fluid (de ex., în funcție de valoarea acestui număr, vitezele avioanelor pot fi subsonice când n. lui M. < 1, sau supersonice când n. lui M. > 1).

MACH’INGKANGJIH v. Maqên Gangri.

MAQÉN GANGRI (MACH’INGKANGJIH), vârf în masivul Anyêmaqên Shan, în partea central-vestică a Chinei. Alt.: 6.282 m.

MAQUIS [maki] (cuv. fr.) s. n. 1. Fitocenoză de tufișuri și de arbuști veșnic verzi, cu înălțimi de 6-11 m, adaptați la clima uscată, caracteristică regiunilor mediteraneene. Plante caracteristice: roșcovul, mirtul, măslinul sălbatic etc. 2. P. ext. Denumire a mișcării partizanilor francezi care au luat parte la Rezistența antihitleristă (1941-1944).

machi, machesc v. r. a se îmbăta.

MACHÍ vb. IV v. mahi.