mărunțire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~țare / Pl: ~ri / E: mărunți] Tăiere, împărțire, rupere etc. în bucăți mici Si: mărunțit, (rar) mărunțișare.

amărunți² v vz mărunți

manunta v vz mărunți

mănunta v vz mărunți

mănunța v vz mărunți

mănunți v vz mărunți

mărunta v vz mărunți

mărunța v vz mărunți

mărunțare sf vz mărunțire

mărunți [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (îrg) mănun~, mir~, mănunța, (cscj) manunta, mănunta, ~nta, ~ța, mirunța / Pzi: ~țesc / E: mărunt] 1 vt A tăia, a împărți, a rupe etc. în bucăți mici Si: (reg) a mărunțeli, (rar) a mărunțișa. 2 (Îlav) Pe ~te Cu mișcări scurte și repezi. 3 vt (Reg; c. i. bani) A schimba în mărunțiș (10).

mirunța v vz mărunți

mirunți v vz mărunți

AMĂRUNȚI (-țesc)... 👉 AMĂNUNȚI...: amărunțind ori-ce problemă (DLVR.).

MĂRUNȚI, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia mărunt, a fărîma în bucăți mici, a fărîmița, a pisa mărunt.

A MĂRUNȚI ~esc tranz. A desface în bucăți mărunte (tăind, sfărâmând, rupând etc.). /Din mărunt

mărunțì v. a face mărunt: 1. a micșora, a scurta; 2. a tăia în mici bucăți, a sfărâma, a pisa.

mărunțésc v. tr. Fac mărunt (tăind, sfărămînd): a mărunți pămîntu cu grebla. – Și inm- și am-. Vechĭ măruntéz și -jéz.

mărunțire s. f., g.-d. art. mărunțirii; pl. mărunțiri

mărunțire s. f., g.-d. art. mărunțirii; pl. mărunțiri

mărunțire s. f., g.-d. art. mărunțirii; pl. mărunțiri

mărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțesc, 3 sg. mărunțește, imperf. 1 mărunțeam; conj. prez. 1 sg. să mărunțesc, 3 să mărunțească

mărunți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțesc, imperf. 3 sg. mărunțea; conj. prez. 3 să mărunțească

mărunți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțesc, imperf. 3 sg. mărunțea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărunțească

MĂRUNȚIRE s. 1. fărâmițare, sfărâmare. (~ a unui aliment, în gură.) 2. v. pisare. 3. v. tocare.

MĂRUNȚIRE s. 1. sfărîmare. (~ a unui material solid.) 2. pisare, pisat, sfărîmare, zdrobire. (~ sării.) 3. mărunțit, tocare, tocat. (~ cepei.)

MĂRUNȚI vb. 1. a fărâmița, a sfărâma, (rar) a amănunți, (Ban. și prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 2. v. pisa. 3. v. toca. 4. (reg.) a mărunțeli, a mărunțișa. (Taie mărunt sau ~.) 5. a pasa, a zdrobi. (A ~ legume, fructe.)

MĂRUNȚI vb. 1. a fărîmița, a sfărîma, (rar) a amănunți, (Ban. și prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 2. a pisa, a sfărîma, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 3. a toca, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.) 4. (reg.) a mărunțeli, a mărunțișa. (Taie mărunt sau ~.) 5. a pasa, a zdrobi. (A ~ legume, fructe.)

MĂRUNȚÍRE s. f. Acțiunea de a m ă r u n ț i. Cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF. - Și: (învechit) mărunțáre s. f. POLIZU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. - V. mărunți.

MANUNTÁ vb. I v. mărunți.

MĂNUNTÁ vb. I v. mărunți.

MĂNUNȚÁ vb. I v. mărunți.

MĂNUNȚÍ vb. IV v. mărunți.

MĂRUNTA vb. I v. mărunți.

MĂRUNȚA vb. I v. mărunți.

MĂRUNȚARE s. f. v. mărunțire.

MĂRUNȚI vb. IV. Tranz. A tăia, a împărți, a rupe, a sfărîma în bucăți mici ; (Transilv., Maram., nordul Mold.) a mărunțeli, (rar) a mărunțișa. Și voi mărunți pre ei ca țărîna în fața vîntului. BIBLIA (1688), ap. TDRG, cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Fierbe trei zile necontenit piatra adevărată. . . spre a o mărunți. PAMFILE, S. V. 117. Auzi izbiturile ciocanelor cari mărunțeau piatra. AGÎRBICEANU, A. 69, cf. 200, 399, H XVIII 173, ALR I 578/860, ALR II 6 478/833, A IV 3. (F i g.) Pentru el traiul. . . cum îl mărunțea ea, n-avea nici un preț. IL ianuarie 1 960, nr. l, 20. ◊ A b s o l. Mărunțăz la pui. ALR I 1 989/860. ◊ R e f l. p a s. Vasele lui să vor mărunta și oalele lui le vor zdrobi. BIBLIA (1 688), 524¹/20. Se trece cu discuitorul. . . pentru ca să se mărunțească bine rădăcinile de buruieni. SCÎNTEIA, 1 952, nr. 2 400. ♦ (Î n l o c. a d v.) Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. Budulea cel bătrîn șchiopăta sprinten și pe mărunțite cu noi, fiindcă nu-și mai găsea rostul. SLAVICI, N. I, 165. ♦ (În fostul județ Caraș ; complementul indică bani) A schimba în bani (mai) mărunți (V 1). ARH. FOLK. III, 151. Ș-um ban ira mai mari nu puca să-l împartă... Lasă fraci, io l-oi manunta mîni. ib. – Prez. ind.: mărunțesc. – Și: (învechit și regional) mărunțá, măruntá vb. I, mănunțí (ALEXI, W.) vb. IV, mănunțá PONTBRIANT, D.), mănuntá (CDDE, TDRG), manuntá, (neobișnuit) mirunțá (lb) vb. I, mirunțí (ib.) vb. IV. – V. mărunt.