2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (9)
- enciclopedice (1)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRGINIT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; limitat, redus, prost; (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.
MĂRGINIT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; limitat, redus, prost; (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărginit, ~ă [At: MAIOR, IST. 144/12 / V: (înv) ~gen~ / Pl: ~iți, ~e / E: mărgini] 1 a Care are anumite limite, margini. 2 a (Înv) Definit. 3 a (Înv) Precis. 4 a Redus. 5-6 sm, a (Om) care are puțină inteligență, capacitate ori cultură, puțin spirit, puțin talent Si: mediocru (8-9), prost, redus. 7 av În mod redus. 8 a (D. mintea sau manifestările oamenilor) Care arată sau trădează posibilități limitate de judecată, de înțelegere. 9 a (D. mintea sau manifestările oamenilor) Lipsit de agerime, de profunzime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGINIT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, restrîns. Sfera plăcerilor e foarte mărginită iarna. RUSSO, O. 131. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, cu orizont îngust; (despre calitățile intelectuale, sufletești etc. ale oamenilor) redus. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14. Frumoasă, tăcută, gravă, spirit mărginit, inimă seacă de orice simțimînt. BOLINTINEANU, O. 419.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGINIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă inteligență insuficientă; limitat; redus; mediocru. /v. a mărgini
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărginit a. 1. limitat; 2. fig. de puțină agerime: om mărginit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărginít, -ă adj. Limitat. Fig. Prost, fără inteligență: om mărginit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRGINI, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRGINI, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
mărgenit, ~ă a vz mărginit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărgina v vz mărgini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărgini [At: MAIOR, IST. 244/26 / V: (nob) ~na / Pzi: ~nesc / E: margine] 1 vt (C. i. un lucru, o suprafață etc.) A forma marginile, limitele Si: a contura, a încadra. 2 vt A stabili anumite limite Si: a limita. 3 vt A se învecina. 4 vt (Trs) A tăia marginile unei scânduri Si: (reg) a dungălui, a feți. 5 vt (Înv) A defini. 6 vt (Înv) A preciza. 7 vt (Înv; nob) A se hotărî. 8 vt A reduce. 9 vr A se limita. 10 vr (Rar) A se stăpâni. 11 vt (Nob) A fixa cuiva domiciliu forțat. 12 vt (Reg) A urmări. 13 vt (Reg; c. i. vite) A paște pe marginea unui ogor sau a unui drum.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGINI, mărginesc, vb. IV. 1. Refl. A avea hotar comun cu..., a se învecina cu... Republica Populară Romînă se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică. ▭ Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11. ♦ Tranz. A pune hotar, a forma marginea, limita unui loc, a îngrădi. Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130. În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG. Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. ◊ (Poetic) Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148. 2. Refl. Fig. Ase limita, a se rezuma, a se reduce. Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19. Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. 3. Tranz. (Învechit) A ține sub pază, a închide. Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE MĂRGINI mă mărginesc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-și impune anumite limite; a se limita. /Din margine[1]
- Indicația intranz. pare eronată. În acest caz corect ar fi reflexiv. — gall
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A MĂRGINI mărginesc tranz. 1) (lucruri, suprafețe etc.) A face să capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune în anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restrânge. 3) A face să se mărginească. /Din margine
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărginì v. 1. a pune margine, a despărți; 2. fig. a se opri, a se înfrâna: mărginește-te!
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărginésc v. tr. (d. margine). Pun margine, limitez: a mărgini operațiunile. Opresc, pun la locu luĭ, pun cu botu pe labe: l-am mărginit pe acel obraznic. V. refl. Mă limitez, mă mulțămesc cu cît am, mă astîmpăr: mărginește-te, cheltuitorule!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărgini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginesc, 3 sg. mărginește, imperf. 1 mărgineam; conj. prez. 1 sg. să mărginesc, 3 să mărginească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărgini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginesc, imperf. 3 sg. mărginea; conj. prez. 3 să mărginească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărgini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginesc, imperf. 3 sg. mărginea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărginească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRGINIT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuințe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRGINIT adj. v. meschin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărginit adj. v. MESCHIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRGINIT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, limitat. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. limitat, redus, restrîns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrîns. (Trebuințe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) 6.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Mărginit ≠ deștept, erudit, inteligent, nemărginit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRGINI vb. 1. v. delimita. 2. v. învecina. 3. a delimita, a limita, a străjui, a țărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ șoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafață din toate părțile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. restrânge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRGINI vb. v. defini, determina, preciza, stabili.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărgini vb. v. DEFINI. DETERMINA. PRECIZA. STABILI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRGINI vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren cu jaloane.) 2. a se învecina, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (La sud se ~ cu...) 3. a delimita, a limita, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafață din toate părțile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. a se limita, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 7. a se limita, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 8. a limita, a restrînge, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MĂRGINÍT, -Ă (< mărgini) adj. 1. Redus, limitat, restrâns. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, prost, redus. 3. (MAT.) Funcție m. = funcție pentru care valoarea sa, în oricare punct din domeniul său de definiție, e majorată de un număr fix. Mulțime m. = mulțime de elemente cu proprietatea că orice element al său este mai mic decât un element fix și mai mare decât un alt element fix.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRGINÍT, -Ă adj. 1. Care are anumite limite, margini. Întunerecul domnește mai ales înăuntrul spațiilor mărgenite. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 24. 2. (Învechit) Definit, precis, exact. (Adverbial) „Nu ar fi zis cu neadeverință: ”Altul oarecarele norod". Ci ar fi zis adeverit și mărginit: vlahii sau dachii. MAIOR, IST. 144/12. 3. Redus, restrîns, limitat. Trebuințele lui sînt mărginite și puține. MARCOVICI, D. 137/19. Jucau cărți, fumînd din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera ș-așa atît de mărginită a mansardei. EMINESCU, G. P. 45. Eram foarte mărginiți în mijloace. MILLE, V. P. 164. 4. (Despre oameni) Care are o putere de înțelegere limitată, redus, prost; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care arată sau trădează posibilități limitate de judecată, de înțelegere ; lipsit de agerime, de profunzime. Ca un fiu slab și cu înțelegere mărginită, îndrăznesc a depune în sînul tău dorințele mele. MARCOVICI, D. 7/2. Spirit mărginit, inimă seacă de orice simțămînt. BOLINTINEANU, O. 419. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. 14. Din cauza inteligenței lor mărginite, oamenii aceștia obosesc repede cînd li se cere o sforțare mai grea. CAMIL PETRESCU, O. III, 37. Mărginit, prostălău, n-a fost în stare să învețe nimic. V. ROM. martie 1954, 40. Părintele Polra e cam mărginit, își spuse Lucian. T. POPOVICI, S. 223. ◊ (Substantivat) Un om cuminte face mai mult decît o sută de mărginiți. MAIORESCU, CR. I, 363. – Pl.: mărginiți, -te: $- Și: (învechit) mărgenít, -ă adj. – V. mărgini.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGENÍT, -Ă adj. v. mărginit.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGINA vb. I v. mărgini.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGINI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică un lucru, o suprafață etc.) A forma marginile, limitele ; a contura, a încadra. Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU O. I, 148, cf. id. N. 37. Îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. Iepuri roșcați se strecurau țupăind. . ., apoi se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. id. O. I, 64. Curgea șanțul șoselei pe dreapta și pe stînga, mărginind drumul ca două linii groase de cărbune. ARDELEANU, U. D. 171. Cum treci linia ferată de cealaltă parte a gării. . ., printre aleele mărginite de arbori și flori, apare clădirea gospodăriei agricole de stat. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 758. ♦ A stabili anumite limite ; a limita. Lungimea coșeriului nu este hotărîtă. . . ., însă moldovenii o mărginesc făcînd coșerile după puterea gospodariului. I. IONESCU, C. 167/4. ♦ Refl. A se învecina. Rîpa răsăriteană a lacului se mărginea cu codrii Tigheciului. ASACHI, S. L. II, 113. Și au ieșit și din țeara Împâratului-Verde, care să mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II, 11. 2. (Prin Transilv.) A tăia marginile unei scînduri; (regional) a feti, a dungălui. Cf. ALR II 6 461/192, 228, 346, 353, 365. 3. (Învechit) A defini, a preciza, a fixa. Slovenii, . . . cînd vreau să mărginească vrun lucru, se întrăbuințeazâ cu pronumele arătătoriu. MAIOR, IST. 244/26. Numirea leului mărginit în curs dă 40 parale este o legiuire sprijinită pe cursul monedilor dă aur și argint (a. 1 836). doc. ec. 640. ◊ R e f l. p a s. La români mai tare se hotărește sau mărginește lucrul punînd articulu după nume, decît întru alte limbi, în care articulu se pune înainte de nume. MAIOR, IST. 243/34. ♦ Refl. (Neobișnuit) A se hotărî. Imperatul Domițian se mărgini ca însuși cu capul său să meargă asupra dachilor. MAIOR, IST. 3/3. 4. A reduce, a restrînge, a limita. Fu mărginit numai în posesiunea unei părți din Podolia. ASACHI, S. L. II, 34. Iar oștile moldovene. . . le mărginise în puțin număr. NEGRUZZI, S. I, 143, cf. 61. Și. . . nu a luat el. . . obligațiunea de a-și mărgini libertatea sa acolo unde ea începe a lovi libertatea celorlalți? GHICA, S. 202. Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la o simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV, 130. Activitatea politică și ideologică a lui N. Bălcescu, deși mărginită de condițiile istorice în care a trăit, s-a sprijinit pe un adînc sentiment patriptic. LUPTA DE CLASĂ, 1 953, nr. 1, 108. ◊ Refl. pas. Numărul școlarilor însă a trebuit să se mărginească din pricina strîmtorării încăperilor. CR (1 834), 911/32. ♦ R e f l. A se limita, a se rezuma. Noi ne mărginim a vorbi despre modurile cum poate reuși exametrul în limba română. HELIADE, O. II, 164, cf. 414. Omul care se mărginește numai în sfera cugetărilor sale, rămîne în veci în mîndra sa sărăcie. MARCOVICI, C. 38/3, cf. id. D. 10/7. Nevoia silindu-l iarăși l-au îmbărbătat de a nu să mărgini într-atîta. DRĂGHICI, R. 42/15. Îngrijirea de livezile încheiete în luna lui februarie se mărginește întru a curăți pomii de crengile cele uscate. I. IONESCU, C. 15/25. Ne mărginim numai a arăta lista cărților ce au ieșit de sub teascurile sale (a. 1 851). URICARIUL, XIII, 342, cf. IV, 418/13. Nu s-a mărginit la prînzuri și ziafeturi. . ., a mai adus și tarafuri de lăutări. CARAGIALE, O. II, 254, cf. IV, 145. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III, 22. Am avea multe de zis, dar le lăsăm pentru altă dată, acum ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II, 73. În autobiografia sa nu se mărginește numai la înșirarea datelor care-l priveau personal, bul. com. ist. ii, 156. Legătura între organele de conducere și membrii cooperativei nu se poate mărgini numai la discutarea problemelor în adunările generale. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 697. Se mărgini să-l privească țintă în ochi. . ., apoi întoarse spatele. C. PETRESCU, A. R. 19. Mă voi mărgini la un singur punct. LL I, 7. Mă mărginesc a spune. . . CONTEMP. 1 957, nr. 566, 5/3. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică momente sau perioade de timp) O vedeți colo, colo în vale. . ., Unde păstorul zilele sale în paza turmei le mărginește, ALEXANDRESCU, O. I, 163. Mi-am mărginit toți anii copilăriei la țară. SAHIA, U.R.S.S. 18. ♦ R e f l. (Rar) A se stăpîni, a se înfrîna. Cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 5. (Neobișnuit) A fixa (cuiva) domiciliu forțat. Dacă vreun boier prindea prea multă poftă de vorbă. . ., îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X. 6. (Regional) A urmări. PAMFILE, J. II, 153. Te mărginesc din urmă. id. ib. 7. (Regional; complementul indică vite) A paște pe marginea unui ogor sau a unui drum. Com. din CUZDRIOARA-DEJ. – Prez. ind.: mărginesc. – Și: (neobișnuit) mărginá vb. I. LB. – V. margine.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mărginit, mărginităadjectiv
-
- Sfera plăcerilor e foarte mărginită iarna. RUSSO, O. 131. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14. DLRLC
- Frumoasă, tăcută, gravă, spirit mărginit, inimă seacă de orice simțimînt. BOLINTINEANU, O. 419. DLRLC
-
etimologie:
- mărgini DEX '98 DEX '09
mărgini, mărginescverb
- 1. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130. DLRLC
- În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. DLRLC
- Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148. DLRLC
- 1.1. A stabili anumite limite. DEX '09 DEX '98
- 1.2. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: învecina
- Republica Populară Română se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică. DLRLC
- Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11. DLRLC
-
-
- 2. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19. DLRLC
- Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73. DLRLC
- Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
-
- 3. A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: închide
- Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X. DLRLC
-
etimologie:
- margine DEX '98 DEX '09