opțiuni
  • info

13 definiții pentru mărșălui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRȘĂLUI, mărșăluiesc, vb. IV. Intranz. A se deplasa în marș; a mărșui. ♦ (Fam.) A face un drum lung, obositor. – Marș + suf. -ălui.

MĂRȘĂLUI, mărșăluiesc, vb. IV. Intranz. A se deplasa în marș; a mărșui. ♦ (Fam.) A face un drum lung, obositor. – Marș + suf. -ălui.

mărșălui vi [At: CAMIL PETRESCU, V. 16 / V: (reg) marșal~ / Pzi: ~esc / E: marș + -ălui] 1 (Mai ales d. militari) 1 A merge în marș (1) Si: a mărșui (1), (reg) a mărșuli. 2 (Fam) A face un drum lung, obositor. 3 (Fam) A merge mult.

MĂRȘĂLUI, mărșăluiesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre unități militare) A face un marș, a se deplasa în marș. Înaintează pe drumul pe care, cu mii de ani în urmă, oștirile lui [Traian] au mărșăluit spre miazănoapte. BOGZA, C. O. 318. Trupele au mărșăluit zile și nopți, ajungînd istovite pe poziții. PAS, Z. III 38. De nopți întregi, prin pulberea uscată Și mai înecăcioasă decît fumul, Mărșăluim spre miazăzi. CAMIL PETRESCU, V. 16.

A MĂRȘĂLUI ~iesc intranz. 1) (mai ales despre militari) A merge în marș. 2) fam. (despre oameni) A merge militărește. 3) fam. A face un drum lung și obositor. /marș + suf. ~ălui

marșalui v vz mărșălui

mărșăluĭésc și mărșuĭésc v. intr. (d. marș; rus. marširovátĭ, ung. marsolni, germ. marschieren). Merg în marș militar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărșălui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșăluiesc, 3 sg. mărșăluiește, imperf. 1 mărșăluiam; conj. prez. 1 sg. să mărșăluiesc, 3 să mărșăluiască

mărșălui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșăluiesc, imperf. 3 sg. mărșăluia; conj. prez. 3 să mărșăluiască

mărșălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșăluiesc, imperf. 3 sg. mărșăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. mărșăluiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRȘĂLUI vb. (MIL.) a mărșui, (reg.) a marșirui, a mărșuli. (Trupele ~.)

MĂRȘĂLUI vb. (MIL.) a mărșui, (reg.) a marșirui, a mărșuli. (Trupele ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRȘĂLUÍ vb. IV. I n t r a n z. (Mai ales despre militari) A merge în marș (I 1); a mărșui (1), (regional) a mărșuli. De nopți întregi prin pulberea uscată Și mai înecăcioasă decît fumul, Mărșăluim spre miazăzi. CAMIL PETRESCU, V. 16, cf. id. U. N. 345, CONTEMP. 1 949, nr. 162, 3/6. Încinși cu centiroane, mărșăluiam într-o parte și alta a satului. BOGZA, A. Î. 604, cf. id. C. O. 93, 318. Trupele au mărșăluit zile și nopți, ajungînd istovite pe poziție și cu întîrziere. PAS, Z. III, 38, cf. IV, 73. Cavaleriștii mărșăluiau fără încetare, de zile și nopți, către gurile tunurilor. CAMiLAR, N. I, 212, cf. 116, II, 51. Drumeagul strîmt al cîmpului îi înșiruise lung, ca într-o coloană ce mărșăluia. MIHALE, O. 104. Zăriră un grup de tineri cu chipuri lăptoase și roze, mărșăluind în pas militar. V. ROM. martie 1 954, 173, cf. mai 1 954, 91. ♦ (Familiar) A face un drum lung, obositor, a merge mult. - Prez. ind.: mărșăluiesc. -Și: (regional) marșaluí vb. IV. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Marș + suf. -âlui.

MARȘALUÍ vb. IV v. mărșălui.

Intrare: mărșălui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărșălui
  • mărșăluire
  • mărșăluit
  • mărșăluitu‑
  • mărșăluind
  • mărșăluindu‑
 singular plural
  • mărșăluiește
  • mărșăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărșăluiesc
 (să)
  • mărșăluiesc
  • mărșăluiam
  • mărșăluii
  • mărșăluisem
a II-a (tu)
  • mărșăluiești
 (să)
  • mărșăluiești
  • mărșăluiai
  • mărșăluiși
  • mărșăluiseși
a III-a (el, ea)
  • mărșăluiește
 (să)
  • mărșăluiască
  • mărșăluia
  • mărșălui
  • mărșăluise
plural I (noi)
  • mărșăluim
 (să)
  • mărșăluim
  • mărșăluiam
  • mărșăluirăm
  • mărșăluiserăm
  • mărșăluisem
a II-a (voi)
  • mărșăluiți
 (să)
  • mărșăluiți
  • mărșăluiați
  • mărșăluirăți
  • mărșăluiserăți
  • mărșăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărșăluiesc
 (să)
  • mărșăluiască
  • mărșăluiau
  • mărșăluiră
  • mărșăluiseră
marșalui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărșălui, mărșăluiescverb

  • 1. A se deplasa în marș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: marșirui mărșui mărșuli
    • format_quote Înaintează pe drumul pe care, cu mii de ani în urmă, oștirile lui [Traian] au mărșăluit spre miazănoapte. BOGZA, C. O. 318. DLRLC
    • format_quote Trupele au mărșăluit zile și nopți, ajungînd istovite pe poziții. PAS, Z. III 38. DLRLC
    • format_quote De nopți întregi, prin pulberea uscată Și mai înecăcioasă decît fumul, Mărșăluim spre miazăzi. CAMIL PETRESCU, V. 16. DLRLC
    • 1.1. familiar A face un drum lung, obositor. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Marș + sufix -ălui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.