opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNUNCHIAȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.

MĂNUNCHIAȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.

mănunchiaș [At: SLAVICI, O. I, 219 / V: ~uchi~ / Pl: (1-6) ~e, (7) ~i / E: mănunchi + -aș] 1-6 sn (Șhp) Mănunchi (6-8) (mic) Si: (rar) mănunchior (1-6), mănunchiuleț (1-6). 7 sm (Trs) Persoană care strânge în mănunchi (1, 2) păioasele, după secerarea sau cosirea lor.

mănuchiaș smn vz mănunchiaș corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mănunchiaș2 (persoană) (reg.) (desp. -chiaș) s. m., pl. mănunchiași

mănunchiaș1 (mănunchi mic) (desp. -chiaș) s. n., pl. mănunchiașe

mănunchiaș1 (persoană) (reg.) (-chiaș) s. m., pl. mănunchiași

mănunchiaș2 (mănunchi mic) (-chiaș) s. n., pl. mănunchiașe

mănunchiaș (persoană) s. m. (sil. -chiaș), pl. mănunchiași

mănunchiaș (mănunchi mic) s. n. (sil. -chiaș), pl. mănunchiașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂNUNCHIAȘ s. v. buchețel.

mănunchiaș s. v. BUCHEȚEL.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂNUNCHIAȘ s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă n u n c h i (I 2); buchețel, (rar) mănunchior. În stîlpii portiții tele, Mănunchiaș de floricele. POP. II. S. m. (Prin Transilv.) Persoană care strînge (în) mănunchi (I 1) păioasele, după secerarea sau cosirea lor. Busuioc își făcuse socoteala cîți cosași, cîți legători și cîți mănunchieși îi trebuiau, pentru ca să-și poată aduna rodul în timp de trei zile. SLAVICI, O. I, 219. În urma cosașului vine mănunchieșul, care face mănunchi. PRIBEAGUL, P. R. 73. - Pl.: (I) mănunchiașe, (II) mânunchiași. – Mănunchi + suf. -aș.

Intrare: mănunchiaș (mănunchi)
mănunchiaș2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: mă-nun-chiaș info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașul
  • mănunchiașu‑
plural
  • mănunchiașe
  • mănunchiașele
genitiv-dativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașului
plural
  • mănunchiașe
  • mănunchiașelor
vocativ singular —
plural —
mănuchiaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mănunchiaș (persoană)
mănunchiaș1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: mă-nun-chiaș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașul
  • mănunchiașu‑
plural
  • mănunchiași
  • mănunchiașii
genitiv-dativ singular
  • mănunchiaș
  • mănunchiașului
plural
  • mănunchiași
  • mănunchiașilor
vocativ singular
  • mănunchiașule
  • mănunchiașe
plural
  • mănunchiașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mănunchiaș, mănunchiașesubstantiv neutru

etimologie:
  • Mănunchi + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

mănunchiaș, mănunchiașisubstantiv masculin

  • 1. regional Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Mănunchi + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.