măior s [At: POP. ap. VICIU, GL. / Pl: ? / E: mai² + -or cf lat malleolus] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12).

MĂIOR subst. (Regional) Diminutiv al lui m a i² (I). Și tare mi-l bâtea Pin talpe, pîn palme, Cu cuie de oțel Și cu măior de fier. POP., ap. VICIU, GL. - Pl.:? – Mai² + suf. -or. – Cf. lat. m a l l e o l u s.