măcelărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: măcelări] 1 (Rar) Desfacere în bucăți și sortare a cărnii de consum de către măcelar. 2 Măcel (1).

MĂCELĂRIRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a măcelări și rezultatul ei. 1. Măcel. Acuma măcelărire! Nici una din muierile ce căzură în mîinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53. Noaptea opri măcelărirea armatei musulmane și o feri de o destrucție totală. BĂLCESCU, O. I 201. 2. (Rar) Desfacerea cărnii de consum în bucăți, separarea felurilor de carne. Trebuia, înainte de toate, să-și dea părerea cît cîntărește carnea... apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II 126.

măcelăra v vz măcelări

măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.

măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199^r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.

măcilări v vz măcelări

măciulări v vz măcelări

MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.

A MĂCELĂRI ~esc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar

măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.

2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.

măcelărire s. f., g.-d. art. măcelăririi; pl. măcelăriri

măcelărire s. f., g.-d. art. măcelăririi; pl. măcelăriri

măcelărire s. f., g.-d. art. măcelăririi; pl. măcelăriri

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, 3 sg. măcelărește, imperf. 1 măcelăream; conj. prez. 1 sg. să măcelăresc, 3 să măcelărească

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 să măcelărească

măcelări vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelărească

MĂCELĂRIRE s. v. masacrare.

MĂCELĂRIRE s. distrugere, exterminare, masacrare, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ unei populații.)

MĂCELĂRI vb. v. masacra.

MĂCELĂRI vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)

măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

MĂCELĂRIRE s. f. Acțiunea de a (s e) m ă c e l ă r i. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. 1. (Rar) Desfacere în bucăți și sortare a cărnii de consum de către măcelar. Cf. COSTINESCU. Trebuia. . . apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II, 126. 2. Ucidere (în masă), masacrare, măcel, (învechit) măcelărie (3). Acuma [să vezi] măcelărire ! Nici una din muierile ce căzură în mîinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53,cf. 84. Însă fără îndoială, un act ca acesta, măcelărirea „robului împărătesc” din Iași. . . ar fi spulberat tronul lui Brîncoveanu însuși. IORGA, L. I, 315.Pl.: măcelăriri. – V. măcelări.

MĂCELĂRÁ vb. I v. măcelări.

MĂCELĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A tăia vite pentru consum; i n t r a n z. a practica meseria de măcelar (1). Cf. COSTINESCU. 2. (Învechit și regional) A tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți. Carnea i-o mășelărat, Sîngili i-o băut, Fața i-o-ngălbinit, Puterea i-o luoat. ARH. FOLK. II, 167. ◊ I n t r a n z. Am un bou: el măcelărește, el rînește (Sfredelul). GOROVEI, C. 343. 3. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a masacra, a extermina; p. gener. a ucide. Măcilărindu-ipentru mărturia d[o]mn[u]lui H[risto]s. DOSOFTEI, V. S. DECEMBRIE 199^r/20. Paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, M. V. 22. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mînă va fi măcelărită? ALEXANDRESCU, M. 6. Pe-aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani. REBREANU, R. II, 225. Curtea convoacă pe „Cavalerii Pumnalului” anun- țîndu-i să fie gata să măcelărească pe revoluționari. CAMIL PETRESCU, T. II, 378. Domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o. . . a măcelărit-o. CAMILAR, N. I, 185, cf. 76. ◊ A b s o l. Care-i Badu cîrciumaru, De ziua cîrciumărește și noaptea măcelărește, Măcelari de turci d-ei mari, Le taie capetele și le ia haznalele? MAT. FOLK. 72. ◊ R e f l. r e c i p r. Regii împing popoarele a se măcelări unele pe altele. GHICA, ap. CADE. Și cu toate acestea ne măcelărim de atîtea luni de zile. REBREANU, NUV. 306. – Prez. ind.: măcelăresc. – Și: (regional) măcilărí, (1) măciulărí (CV 1 950, nr. 5, 32) vb. IV ; măcelărá vb. I. – V. măcelar.

MĂCILĂRÍ vb. IV v. măcelări.

MĂCIULĂRÍ vb. IV v. măcelări.