2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMITAT, -Ă, limitați, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. limité.

LIMITAT, -Ă, limitați, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. limité.

limitat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: limita] 1 (D. țări, proprietăți, terenuri etc.) Care are granițele fixate Si: demarcat, marcat. 2 Care este fixat, menținut, restrâns etc. într-un spațiu bine determinat sau controlat. 3 (Fig; d. oameni) Cu posibilități intelectuale reduse Si: mărginit.

LIMITAT, -Ă, limitați, -te, adj. Restrîns în anumite limite; fix. Număr de locuri limitat.Stelian Minea împături biletele. Numără restul, cu minuțiozitate de provincial venit în capitală cu buget limitat. C. PETRESCU, Î. II 213. ♦ Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit.

LIMITAT, -Ă adj. 1. Restrîns; fix. 2. (Fig.) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. [< limita].

LIMITAT, -Ă adj. 1. restrâns; fix. 2. (fig.) cu posibilități intelectuale reduse; mărginit, obtuz. (< limita)

LIMITAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A LIMITA și A SE LIMITA. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește inteligență redusă; mărginit; redus. /v. a limita

*limitát, -ă adj. (lat. limitatus). Care are limite, mărginit: mintea omuluĭ e limitată. Fig. Prost: om limitat. Congediŭ limitat, pe un timp anumit.

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

limita [At: BARIȚIU, P. A. I, 427 / Pzi: ~tez / E: fr limiter, lat limitare] 1 vt A stabili granițele unei țări, ale unei proprietăți, ale unui teren etc. Si: a circumscrie, a delimita, a demarca, a marca, a mărgini, (înv) a hotărnici, a semna. 2 vt (Pex) A forma marginea unei suprafețe, a unui lucru Si: a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. 3 vr (Rar) A se învecina. 4 vr (Rar) A se mărgini. 5 vt (Udp „la”) A reduce. 6 vt (Udp „la”) A menține într-un spațiu determinat sau controlat Si: a mărgini (4).

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. A fixa între anumite limite sau granițe, a mărgini, a restrînge, a îngrădi. Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce în ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. V. 375.

LIMITA vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrînge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].

LIMITA vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)

A SE LIMITA mă ~ez intranz. A-și impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare

A LIMITA ~ez tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare

*limitéz v. tr. (lat. limito, -áre). Hotărăsc, fixez hotarele unuĭ teritoriŭ. Fig. Restrîng, fixez punctu pînă unde poate merge o acțiune: a limita puterile, autorizațiunea cuĭva, cheltuĭelile. V. refl. Mă mărginesc, îs vecin: moșia luĭ se limitează cu a ta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

limita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 limitea; conj. prez. 1 sg. să limitez, 3 să limiteze

limita (a ~) vb., ind. prez. 3 limitea

limita vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 sg. și pl. limitea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIMITAT adj. 1. v. delimitat. 2. mărginit, redus, restrâns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un câștig ~.) 5. v. mărginit. 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) *8. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)

LIMITAT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, mărginit. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. mărginit, redus, restrîns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un cîștig ~.) 5. mărginit, redus, restrîns. (Trebuințe ~.) 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) 8*. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)

Limitat ≠ ilimitat, infinit, nelimitat, vast, nemărginit

LIMITA vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

LIMITA vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. 2. a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 3. a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (Totul s-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...) 5. a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 6. a mărgini, a restrînge, (fig.) a îngrădi.

Intrare: limitat
limitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limitat
  • limitatul
  • limitatu‑
  • limita
  • limitata
plural
  • limitați
  • limitații
  • limitate
  • limitatele
genitiv-dativ singular
  • limitat
  • limitatului
  • limitate
  • limitatei
plural
  • limitați
  • limitaților
  • limitate
  • limitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: limita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limita
  • limitare
  • limitat
  • limitatu‑
  • limitând
  • limitându‑
singular plural
  • limitea
  • limitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limitez
(să)
  • limitez
  • limitam
  • limitai
  • limitasem
a II-a (tu)
  • limitezi
(să)
  • limitezi
  • limitai
  • limitași
  • limitaseși
a III-a (el, ea)
  • limitea
(să)
  • limiteze
  • limita
  • limită
  • limitase
plural I (noi)
  • limităm
(să)
  • limităm
  • limitam
  • limitarăm
  • limitaserăm
  • limitasem
a II-a (voi)
  • limitați
(să)
  • limitați
  • limitați
  • limitarăți
  • limitaserăți
  • limitaseți
a III-a (ei, ele)
  • limitea
(să)
  • limiteze
  • limitau
  • limita
  • limitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

limitat, limitaadjectiv

  • 1. Restrâns între anumite limite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Număr de locuri limitat. DLRLC
    • format_quote Stelian Minea împături biletele. Numără restul, cu minuțiozitate de provincial venit în capitală cu buget limitat. C. PETRESCU, Î. II 213. DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

limita, limitezverb

  • 1. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce în ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. DLRLC
    • format_quote M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. V. 375. DLRLC
  • 2. A menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.