opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICENȚIERE, licențieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. licenția.

LICENȚIERE, licențieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. licenția.

licențiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iare / P: ~ți-e~ / Pl: ~ri / E: licenția] 1 Eliberare a unor persoane din armată sau subunități militare Si: liberare. 2 Concediere a unor persoane încadrate într-un serviciu. 3 (Iuz) Acordare a licenței1 (14). 4 (Iuz) Depășire a limitelor bunei-cuviințe și ale moralei. 5 (Îdt) Abuzare de libertatea individuală.

LICENȚIERE s.f. Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pron. -ți-e-. / < licenția].

LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).

LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).

licenția [At: BĂLCESCU, M. V. 292 / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr licencier, lat licentiare] 1 vt (Înv; c. i. persoane din armată sau subunități militare) A elibera din armată Si: a libera. 2 vt (Asr; c. i. persoane încadrate într-un serviciu) A concedia. 3 vt (Iuz) A acorda cuiva licența1 (14). 4 vr (Iuz) A ieși din limitele bunei-cuviințe și ale moralei. 5 vr (Iuz) A abuza de libertatea individuală.

licențiare sf vz licențiere

LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. A concedia (pe cineva) dintr-un serviciu. – Pronunțat: -ți-a.

LICENȚIA vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].

LICENȚIA vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)

A LICENȚIA ~ez tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier

licențià v. a concedia, vorbind de trupe.

*licențiéz v. tr. (mlat. licentiare, fr. licencier). Congediez, daŭ drumu (vorbind de trupe).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

licențiere (rar) (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. licențierii; pl. licențieri

licențiere (rar) (-ți-e-) s. f., g.-d. art. licențierii; pl. licențieri

licențiere s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. licențierii; pl. licențieri

licenția (a ~) (înv.) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. licențiez (desp. -ți-ez), 3 licențiază, 1 pl. licențiem; conj. prez. 1 sg. să licențiez, 3 să licențieze; ger. licențiind (desp. -ți-ind)

licenția (a ~) (rar) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 licențiază, 1 pl. licențiem (-ți-em), conj. prez. 3 să licențieze; ger. licențiind (ți-ind)

licenția vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiez, 1 pl. licențiem (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențieze; ger. licențiind (sil. -ți-ind)

licenția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. licențiază, ger. licențiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Licențiere ≠ angajare

Licenția ≠ a numi

A licenția ≠ a angaja

Intrare: licențiere
licențiere substantiv feminin
  • silabație: -ți-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licențiere
  • licențierea
plural
  • licențieri
  • licențierile
genitiv-dativ singular
  • licențieri
  • licențierii
plural
  • licențieri
  • licențierilor
vocativ singular —
plural —
licențiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licențiare
  • licențiarea
plural
  • licențieri
  • licențierile
genitiv-dativ singular
  • licențieri
  • licențierii
plural
  • licențieri
  • licențierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: licenția
  • silabație: -ți-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licenția
  • licențiere
  • licențiat
  • licențiatu‑
  • licențiind
  • licențiindu‑
 singular plural
  • licențiază
  • licențiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • licențiez
 (să)
  • licențiez
  • licențiam
  • licențiai
  • licențiasem
a II-a (tu)
  • licențiezi
 (să)
  • licențiezi
  • licențiai
  • licențiași
  • licențiaseși
a III-a (el, ea)
  • licențiază
 (să)
  • licențieze
  • licenția
  • licenție
  • licențiase
plural I (noi)
  • licențiem
 (să)
  • licențiem
  • licențiam
  • licențiarăm
  • licențiaserăm
  • licențiasem
a II-a (voi)
  • licențiați
 (să)
  • licențiați
  • licențiați
  • licențiarăți
  • licențiaserăți
  • licențiaseți
a III-a (ei, ele)
  • licențiază
 (să)
  • licențieze
  • licențiau
  • licențiară
  • licențiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

licențiere, licențierisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    antonime: angajare
etimologie:
  • vezi licenția DEX '09 DEX '98 DN

licenția, licențiezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.