lexical, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 264 / Pl: ~i, ~e / E: fr lexical] (Lin) 1-2 Care aparține lexicului (2, 4) Si: (asr) lexic (5-6), (îvr) lexicografic (10-11). 3-4 Privitor la lexic (2, 4) Si: (asr) lexic (7-8), (îvr) lexicografic (12-13). 5-6 Care este caracteristic lexicului (2, 4) Si: (asr) lexic (9-10), (îvr) lexicografic (14-15). 7 Care este caracteristic cuvântului Si: (asr) lexic (11), (îvr) lexicografic (16). 8 Care este alcătuit din cuvinte Si: (asr) lexic (12), (îvr) lexicografic (17).

LEXICAL, -Ă, lexicali, -e, adj. Privitor la lexic, care aparține lexicului, de lexic. Împrumuturi lexicale. ▭ Constatarea disparițiilor lexicale este o operație foarte grea, pentru motivul că ele nu sînt (și nici n-au cum să fie) înregistrate. IORDAN, L. R. 124.

LEXICAL, -Ă adj. Referitor la lexic, de lexic, al lexicului. [Cf. germ. lexikalisch].

LEXICAL, -Ă adj. referitor la lexic. (< fr. lexical)

LEXICAL ~ă (~i, ~e) Care ține de lexic; propriu lexicului. Împrumut ~. /<fr. lexical

lexical adj. m., pl. lexicali; f. lexicală, pl. lexicale

lexical adj. m., pl. lexicali; f. lexicală, pl. lexicale

lexical adj. m., pl. lexicali; f. sg. lexicală, pl. lexicale

LEXICAL, -Ă adj. (cf. germ. lexikalisch): în sintagmele ambiguitate lexicală, calc lexical, contaminație lexicală, corespondență lexicală, echivoc lexical, elipsă lexicală, fond lexical principal, modificare lexicală, sens lexical, sistem lexical, structură lexicală, sufix lexical, sufixație lexicală, temă lexicală și variantă lexicală (v.).