LEGISLATURĂ, legislaturi, s. f. Perioadă de timp pentru care este ales sau în care funcționează un organ legislativ. – Din fr. législature.

legislatură sf [At: CR (1832), 22²/8 / V: (înv) ~ghis~ / Pl: ~uri / E: fr législature] 1 Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (5). 2 (Iuz) Putere legislativă. 3 (Înv) Legislație (1).

LEGISLATURĂ, legislaturi, s. f. Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ (sau organul suprem al puterii). – Din fr. législature.

LEGISLATURĂ, legislaturi, s. f. Perioadă legală pentru care este ales sau în care a funcționat un organ legislativ. Guvernul se pregătea să-și împlinească legislatura întreagă! C. PETRESCU, Î. II 150.

LEGISLATURĂ s.f. Durata mandatului unui organ legislativ. [< fr. législature].

LEGISLATURĂ s. f. durata mandatului unui organ legislativ. (< fr. législature)

LEGISLATURĂ ~i f. 1) Corp legislativ în funcțiune. 2) Perioadă de timp în care funcționează un organ legislativ. /<fr. législature

legislatură f. 1. totalitatea puterilor constituite cari fac legile; 2. adunarea legislativă în funcțiune; 3. durata puterilor acestei adunări.

*legislatúră f., pl. ĭ (format după legislator, ca lectură-lector). Totalitatea puterilor care concură la facerea legilor. Exercițiu mandatuluĭ uneĭ adunărĭ legislative. Durata eĭ. În Statele Unite, parlamentu local al fiecăruĭ stat.

leghislatură sf vz legislatură

legislatură s. f., g.-d. art. legislaturii; pl. legislaturi

legislatură s. f., g.-d. art. legislaturii; pl. legislaturi

legislatură s. f., g.-d. art. legislaturii; pl. legislaturi