24 de definiții pentru laviță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: laiță s. f.] – Din bg. lavica.

laviță sf [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 12/5 / V: (pop) lai~[1], (reg) ~țere, ~țuri,[2] (reg) lăi~, lăv~, (nob) laiț sms / Pl: ~țe, (pop) ~ți, lăviți, (reg) lăvițe / E: bg лавица] 1 Scândură lată, fixată pe țăruși de-a lungul unui perete al caselor țărănești, pe care se stă, se doarme sau se țin diverse obiecte. 2 Bancă fixată la poarta unei case țărănești. 3 Bancă fără spătar Si: (reg) oslon, talpă. 4 (Trs; șîs ~ înfundată) Ladă mare și lungă. 5 (Pop) Catafalc. 6 (Pop; îe) Vedea-te-aș întins pe laiță Se spune cuiva căruia îi dorești moartea. 7 (Reg) Poliță. 8 (Îvr, îs) Boier de ~ți Titlu boieresc. 9 Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. Variantele lavițere și lavițuri sunt suspecte și, de altfel, nu sunt la rândul lor definite în dicționar. — cata

LAVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [Var.: laiță s. f.] – Din bg. lavica.

LAVIȚĂ, lavițe, s. f. Scîndură lată fixată pe țăruși servind, mai ales în casele țărănești, ca bancă pentru a ședea (uneori și ca pat). Mama Catrina, cu fața în jos pe lavița din casă, plîngea înăbușit. BUJOR, S. 47. Toată lungimea păretelui din fund... era prinsă de o laviță îngustă. HOGAȘ, M. N. 78. Acasă, îl așază frumos pe lavița așternută c-un lăvicer curat. VLAHUȚĂ, N. 10. ♦ Bancă fixată afară, mai ales lîngă poarta caselor țărănești. Pe lavița de lîngă poarta ogrăzii... plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bîrzotescu. REBREANU, R. I 141. Era o zi caldă din iulie și numai noi amîndoi stăteam pe o laviță. VLAHUȚĂ, O. A. 147. Adineaori ședea pe lavița de la poartă. CARAGIALE, O. I 61. ♦ (Rar) Scîndură pe care se șade într-o sanie. Se urcară într-o sanie de noapte, mai sărăcăcioasă... pe a cărei laviță îngustă era așternută o pătură. CAMIL PETRESCU, O. I 487. – Pl. și: lăviți (GOLESCU, Î. 42). – Variante: laiță, lăițe și lăiți (SADOVEANU, O. VII 65, EMINESCU, N. 21, ȘEZ. I 78), s. f., la (COȘBUC, P. II 203) s. n.

LAVIȚĂ ~e f. 1) Bancă constând dintr-o scândură lată fixată pe pari de-a lungul unui perete în casele țărănești. 2) Bancă (fără spetează) la poartă. [G.-D. laviței] /<bulg. lavica

laviță (laiță) f. 1. pat țărănesc cu picioarele băgate în pământ; 2. Tr. patașcă. [Slav. LAVIȚA, scaun].

láviță f., pl. e și (vest) lăvițĭ (vsl. lavica, dim. d. lava, bancă; bg. lávica, poliță; rut. láva, lávka, pol. lawica, ceh. lavice, laviță). Pat de scîndurĭ neacoperit cu nimica saŭ acoperit numaĭ cu un lăvicer. Acest copil e slab parc’c’ar fi supt la lăvițĭ (Munt.), e foarte slab. – Și láiță (bg. dial. laĭca).

LAIȚĂ s. f. v. laviță.

laiță f. V. laviță: laițe acoperite cu lăicere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

laviță s. f., g.-d. art. laviței; pl. lavițe

laviță s. f., g.-d. art. laviței; pl. lavițe

laviță s. f., g.-d art. laviței; pl. lavițe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

laviță (lavițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica.Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

laviță, s.f. – v. laiță („bancă”).

laiță, laițe, (laviță), s.f. – (reg.) 1. Bancă din scânduri (fără spătar) așezată în lungul pereților în casele tradiționale și care servește și drept pat. „Lavița lungă, așezată lângă peretele din față, sub fereastră sau în spațiul rămas liber între cuptor și pat, lângă peretele longitudinal din spate, se încadrează în categoria pieselor a căror arie de răspândire cuprinde toate regiunile cu construcții de lemn din Europa. Construită dintr-o scândură groasă de circa 5 cm, din lemn de fag sau paltin, cu picioarele îmbinate în cepuri și de o greutate respectabilă (unele piese aveau circa 3 m lungime și 50 cm lățime), ea nu se mai mișcă din locul fixat inițial nici chiar cu ocazia văruirii anuale a pereților casei. (...) În primele decenii ale sec. XX apare în interiorul țărănesc lavița cu spătar, cu patru sau șase picioare introduse în tăblie, cu spătar uneori ornamentat prin traforare. Confecționat de cele mai multe ori cu capac, interiorul lor era folosit pentru ținut haine sau țesături, îndeplinind același rol ca lăzile” (Mirescu, 2006:121). 2. Scândura pe care se așază mortul: „Scoală-te, măicuță, scoală, / Nu durni pe laița goală” (Memoria, 2001: 113). – Var. a lui laviță (< sl. lavica „scaun”, din lava „bancă”, bg. lavica „poliță”, Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

laiță, -e, (laviță), s.f. – 1. Bancă din scânduri (fără spătar) așezată în lungul pereților în casele tradiționale și care servesc și drept paturi. 2. Scândura pe care se așază mortul: „Scoală-te, măicuță, scoală, / Nu durni pe laița goală” (Memoria 2001: 113). – Sl. lavica (DER).

Intrare: laviță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laviță
  • lavița
plural
  • lavițe
  • lavițele
genitiv-dativ singular
  • lavițe
  • laviței
plural
  • lavițe
  • lavițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laiță
  • laița
plural
  • laițe
  • laițele
genitiv-dativ singular
  • laițe
  • laiței
plural
  • laițe
  • laițelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • la
  • laițul
plural
  • laițe
  • laițele
genitiv-dativ singular
  • la
  • laițului
plural
  • laițe
  • laițelor
vocativ singular
plural
lăiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

laviță, lavițesubstantiv feminin

  • 1. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mama Catrina, cu fața în jos pe lavița din casă, plîngea înăbușit. BUJOR, S. 47. DLRLC
    • format_quote Toată lungimea păretelui din fund... era prinsă de o laviță îngustă. HOGAȘ, M. N. 78. DLRLC
    • format_quote Acasă, îl așază frumos pe lavița așternută c-un lăvicer curat. VLAHUȚĂ, N. 10. DLRLC
    • 1.1. Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe lavița de lîngă poarta ogrăzii... plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bîrzotescu. REBREANU, R. I 141. DLRLC
      • format_quote Era o zi caldă din iulie și numai noi amîndoi stăteam pe o laviță. VLAHUȚĂ, O. A. 147. DLRLC
      • format_quote Adineaori ședea pe lavița de la poartă. CARAGIALE, O. I 61. DLRLC
    • 1.2. rar Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se urcară într-o sanie de noapte, mai sărăcăcioasă... pe a cărei laviță îngustă era așternută o pătură. CAMIL PETRESCU, O. I 487. DLRLC
  • comentariu Plural și: lăviți / lăiți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.