lavină sf [At: RUS, I. I, 230 / Pl: ~ne, ~ni / E: ger Lawine, cf rs лавина, it lavina] 1 Masă mare de zăpadă și de gheață care se prăbușește din munți, însoțită de zgomot puternic Si: avalanșă. 2 Masă minerală incandescentă, aruncată pe pământ din craterul unui vulcan în timpul unei erupții.

LAVINĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă.

LAVINĂ s.f. Avalanșă de zăpadă sau de pietre. [< it. lavina].

LAVINĂ s. f. avalanșă de zăpadă sau de pietre. (< it. lavina, germ. Lavine)

LAVINĂ ~e f. Masă de zăpadă care se rostogolește de pe un munte ducând cu sine tot ce întâlnește în cale; avalanșă. /<germ. Lawine

lavină f. avalanșă: lavinele Alpilor.

*lavínă, V. avalanșă.

*avalánșă f., pl. e (fr. avalanche, pv. avalanco, it. valanga, lomb. piem. lavanka. Lbk. 4807). Zăpadă care se prăbușește din munțĭ și care poate cauza nenorocirĭ. – Se zice și lavină, f., pl. e (it. lavina, lat. labina). V. vîjoĭ și pornitură.

lavină s. f., g.-d. art. lavinei; pl. lavine

lavină s. f., g.-d. art. lavinei; pl. lavine

lavină s. f., g.-d. art. lavinei; pl. lavine

LAVINĂ s. v. avalanșă.

lavină s. v. AVALANȘĂ.