laitmotiv sn [At: IVELA, D. M. / S și: leit~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: ger Leitmotiv] 1 Motiv ritmic, melodic sau armonic, dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată. 2-3 (Pgn) Fragment sau motiv (muzical) repetat. 4 (Fig) Idee de bază a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri.

LAITMOTIV, laitmotive, s. n. Frază melodică (sau armonică) dintr-o compoziție muzicală care caracterizează un personaj, o situație, o stare sufletească etc., fiind reluată ori de cîte ori apare în scenă personajul sau situația dată; motiv conducător; p. ext. orice fragment sau motiv muzical repetat. Laitmotivul apare distinct în muzica de operă a lui Wagner. ♦ Fig. Idee principală călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rînduri. – Pronunțat: lait-, - Scris și: leit-motiv.

LAITMOTIV s.n. Motiv, temă muzicală care caracterizează un personaj, o situație și care se reia ori de cîte ori apar în scenă sau este vorba de persoanele sau situațiile respective; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repetă. ♦ (Fig.) Idee de bază a unei opere literare etc., care se repetă de mai multe ori. [Pron. lait-mo-, pl. -ve, -vuri, var. leitmotiv s.n. / < germ. Leitmotiv, fr. leitmotiv].

LAITMOTIV s. n. 1. motiv, temă având o anumită semnificație, care caracterizează un personaj, o situație și care se repetă adesea în cursul unei compoziții muzicale; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repetă. 2. (fig.) idee de bază a unei opere literare etc. care se repetă de mai multe ori. (< germ. Leitmotiv)

LAITMOTIV, -e n. 1) Motiv muzical care caracterizează un personaj sau o situație și care se reia când apare în scenă personajul sau situația dată. 2) Fragment sau motiv repetat într-o operă muzicală. 3) fig. Idee principală asupra căreia se insistă în repetate rânduri (într-o operă științifică sau artistică). [Sil. lait-] /<germ. Leitmotiv

leitmotiv sn vz laitmotiv

LEITMOTIV s.n. v. laitmotiv.

leitmotiv n. motiv caracteristic, idee ce revine des într’o partițiune muzicală.

laitmotiv (desp. lait-) s. n., pl. laitmotive

laitmotiv (lait-) s. n., pl. laitmotive

laitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. laitmotive

leitmotiv (laitmotiv) (cuv. germ. Leitmotiv „motiv conducător”), termen inventat de Hans von Wolzogen (prieten al lui R. Wagner) pentru a desemna un motiv* sau o scurtă figură (1) melodică, ritmică sau armonică ce poate caracteriza o idee, o situație, un personaj, un obiect. Folosirea unei teme*, investită cu semnificație de simbol, apare încă de pe vremea lui Bach care aduce de mai multe ori un anumit coral* într-o cantată*. Mozart reamintește unele motive pe parcursul operelor lui (ex. Cosi fan tutte). Weber (motivul lui Samiel în opera Freischütz), Schumann („dansul bunicilor” în suita Carnavalul), Berlioz („ideea fixă” în Simfonia fantastică) și, în general, romanticii au favorizat mult întrebuințarea motivelor conducătoare. Cel care a folosit însă l. ca principiu de bază al construcției în dramele sale muzicale a fost R. Wagner. Operele sale reprezintă o savantă țesătură de l., care evoluează o dată cu personajele sau situațiile dramei, suferind adesea transformări importante, rămânând însă oricând recognoscibile (ca adevărate „ghiduri” pentru ascultători). Wagner a împins până la saturație procesul dezvoltării leitmotivice, astfel că după el a urmat un fel de reacție contrară (inițiată de Debussy). Totuși folosirea l. chiar dacă nu ca sistem, și-a păstrat interesul și pentru unii dintre creatorii sec. 20, precum Berg (opera Wozzek) sau Enescu (opera Oedipe).