laconic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr laconique] 1 a (D. exprimare, stil, texte etc.) Care se exprimă în puține cuvinte Si: concis, (îvr) laconesc, (înv) laconicesc, lapidar, succint. 2 a (D. oameni) Care vorbește puțin și la obiect. 3 av Concis.

LACONIC, -Ă, laconici, -e, adj. (Despre vorbire, stil, texte etc.) Exprimat în puține cuvinte, concis, lapidar și uneori greu de înțeles; succint. Am primit ieri seară, duminică, laconica ta scrisoare. CARAGIALE, O. VII 522. Acesta e limbagiul adevăratului amor! Laconic și înfocat. NEGRUZZI, S. I 61. Proiectul de față e foarte laconic. RUSSO, S. 119. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă scurt și concis, scurt la vorbă. Pe tot timpul mersului Eminescu s-a arătat... foarte laconic și a umplut mereu carnețelul cu însemnări. CĂLINESCU, E. 107. Eu, cum mă vezi! – rosti amar Comșa... – Ești cam laconic, Radule. C. PETRESCU, Î. II 266.

LACONIC, -Ă adj. (Despre vorbire, stil) Scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă în cuvinte puține, însă pline de conținut. [< fr. laconique, lat. laconicus, cf. gr. lakon – spartan].

LACONIC, -Ă adj. (despre vorbire, stil) scurt, succint, concis, lapidar. ◊ care se exprimă în cuvinte puține, dar pline de conținut. (< fr. laconique, lat. laconicus, gr. lakonikos)

LACONIC ~că (~ci, ~ ce) și adverbial 1) (despre vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; lapidar; succint. 2) (despre persoane) Care vorbește puțin și precis. /<fr. laconique

laconic a. ce ține de Laconia; 2. fig. scurt și coprinzător (după datina Laconienilor): stil laconic. ║ adv. în prea puține vorbe.

*lacónic, -ă adj. (lat. lacónicus, d. vgr. lakonikós, din Laconia, regiunea unde se afla vechea Spartă). Care exprimă cugetarea în puține cuvinte (cum obișnuĭaŭ Spartaniĭ): stil, răspuns laconic. Adv. În mod laconic. V. telegrafic.

laconic adj. m., pl. laconici; f. laconică, pl. laconice

laconic adj. m., pl. laconici; f. laconică, pl. laconice

laconic adj. m., pl. laconici; f. sg. laconică, pl. laconice

LACONIC, -Ă adj. (< fr. laconique, lat. laconicus, cf. gr. lakon – spartan): în sintagmele exprimare laconică, stil laconic și vorbire laconică (v.).

LACONIC adj. v. concis.

laconic, -ă adj., adv. 1 adj. (despre limbaj, stil, exprimare) brevilocvent, concentrat, concis, lapidar, scurt, succint, <înv.> rezumator, <fig.> dens, sec, strâns², telegrafic. Publicul apreciază stilul laconic al jurnalistului. 2 adv. (modal) concis, lapidar, succint. I-a răspuns laconic. Și-a caracterizat laconic discipolul.

LACONIC adj. concentrat, concis, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (O expunere ~; stil ~.)

Laconic ≠ prolix