KIRGHIZ, -Ă s. m. și f., adj. v. kârgâz.

kirghiz, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr Kirghize] 1-2 smf, a (Persoană) care este originară din Kîrgîzstan. 3-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația Kîrgîzstanului. 5 smp Popor care trăiește în Kîrgîzstan^[1]. 6-7 a Referitor (la Kîrgîzstan sau) la kirghizi (5). 8-9 a Caracteristic (Kîrgîzstanului sau) kirghizilor (5). 10 sf Limbă vorbită de kirghizi (5). corectat(ă)

KIRGHIZ, -Ă, kirghizi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Kirghizstan. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Kirghizstan. – Din fr. Kirghize.

KIRGHIZ s. n. ~ 3. Dialect turc înrudit cu cel kazah, vorbit de kirghizi (1.).

KIRGHIZ² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Kirghiztanului sau este originară din Kirghiztan. /< fr. Kirghize

KIRGHIZ¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Kirghiztanului sau populației lui. /< fr. Kirghize

KÂRGÂZ, kărgâzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Kârgâzstan. 2. Adj. Care aparține statului Kârgâzstan și kârgâzilor (1), referitor la Kârgâzstan ori la kârgâzi. [Var.: kirghiz,-ă s. m. și f., adj.] – Din fr. kirghise.

Kirghizi m. pl. popor nomad de origină tătară, răspândit în Turkestan și pe cele două maluri ale Uralului.

kirghiz s. m., adj. m., pl. kirghizi; f. sg. kirghiză, pl. kirghize

kârgâz (rus.) adj. m., s. m., pl. kârgâzi; adj. f., s. f. kârgâză, pl. kârgâze

kârgâz (referitor la Kârgâzstan) adj. m., s. m., pl. kârgâzi; adj. f., s. f. kârgâză, pl. kârgâze

KIRGHÍZ, -Ă (< n. pr. Kîrgîz) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe teritoriul Kîrgîzstanului. Mai trăiesc în China, Mongolia, Afghanistan și Pakistan. De religie musulmană sunnită (în majoritate) și creștin ortodoxă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Kîrgîzstan. 2. Adj. Care aparține Kîrgîzstanului sau kirghizilor, referitor la Kîrghîzstan sau la kirghizi. ♦ (Substantivat f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică.