13 definiții pentru justificație
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUSTIFICAȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiune s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.
justificație sf [At: DA / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: fr justification, lat justificatio, -onis] 1 (Înv) Justificare (7). 2 (Iuz) Apărare într-o judecată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUSTIFICAȚIE, justificații, s. f. Justificare. [Var.: justificațiune s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUSTIFICAȚIE s.f. v. justificațiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUSTIFICAȚIE s. f. justificare. (< fr. justification, lat. iustificatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JUSTIFICAȚIUNE s. f. v. justificație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUSTIFICAȚIUNE s. f. v. justificație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
justificațiune sf vz justificație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUSTIFICAȚIUNE s.f. Justificare. [Var. justificație s.f. / < fr. justification, lat. iustificatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* justificațiúne f. (lat. justificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te justifica. Proba unuĭ lucru: justificațiunea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
justificație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. justificația (desp. -ți-a), g.-d. art. justificației; pl. justificații, art. justificațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
justificație (rar) (-ți-e) s. f., art. justificația (-ți-a), g.-d. art. justificației; pl. justificații, art. justificațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
justificație s. f., (sil. -ți-e), art. justificația (sil. -ți-a), g.-d. art. justificației; pl. justificații, art. justificațiile (sil. -ți-i-)[1]
- Var. justificațiune — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUSTIFICAȚIE s. v. justificare.[1]
- Var. justificațiune — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
justificație, justificațiisubstantiv feminin
- 1. Justificare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: justificare
- 2. Apărare într-o judecată. MDA2
etimologie:
- justification DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- justificatio, -onis DEX '09 MDA2 DEX '98 DN