opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURIZARE, jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza.

jurizare s. f. Acțiunea de a juriza ◊ „Sistemul de jurizare este următorul: o notă o acordă membrii juriului, a doua președintele juriului, a treia este media notelor acordate de cele 5 studiouri teritoriale [...]” Tin.lib. 26 VIII 90 p. 3. ◊ „Ultimii doi [...] au fost premiați de revista «Fast Business» [...] participantă la jurizare.” Cotid. 3 XII 91 p. 3 (din juriza)

JURIZA, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza.

JURIZA vb. tr. a supune judecății unui juriu. (< juriu + -iza)

juriza vb. I A fi supus judecății unui juriu ◊ „[...] însăși prezența în secțiunea competitivă (ce va fi jurizată de [...]) este o dovadă a calităților sale [...]” R.l. 29 VIII 92 p. 4. ◊ „Sperietorile de ciori au fost confecționate în fața publicului, jurizate și vândute la licitație publică.” R.l. 19 V 94 p. 16 (din juriu + -iza)[1]

  1. Explicația și exemplele se referă mai degrabă la adjectivul jurizat, nu la verb. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jurizare s. f., g.-d. art. jurizării; pl. jurizări

jurizare s. f., g.-d. art. jurizării; pl. jurizări

jurizare s. f., g.- d. art. jurizării

juriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jurizez, 3 jurizează; conj. prez. 1 sg. să jurizez, 3 să jurizeze

juriza (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizează

Intrare: jurizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurizare
  • jurizarea
plural
  • jurizări
  • jurizările
genitiv-dativ singular
  • jurizări
  • jurizării
plural
  • jurizări
  • jurizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: juriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • juriza
  • jurizare
  • jurizat
  • jurizatu‑
  • jurizând
  • jurizându‑
 singular plural
  • jurizează
  • jurizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jurizez
 (să)
  • jurizez
  • jurizam
  • jurizai
  • jurizasem
a II-a (tu)
  • jurizezi
 (să)
  • jurizezi
  • jurizai
  • jurizași
  • jurizaseși
a III-a (el, ea)
  • jurizează
 (să)
  • jurizeze
  • juriza
  • juriză
  • jurizase
plural I (noi)
  • jurizăm
 (să)
  • jurizăm
  • jurizam
  • jurizarăm
  • jurizaserăm
  • jurizasem
a II-a (voi)
  • jurizați
 (să)
  • jurizați
  • jurizați
  • jurizarăți
  • jurizaserăți
  • jurizaseți
a III-a (ei, ele)
  • jurizează
 (să)
  • jurizeze
  • jurizau
  • jurizară
  • jurizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurizare, jurizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. DEX '09 DCR2
    • format_quote Sistemul de jurizare este următorul: o notă o acordă membrii juriului, a doua președintele juriului, a treia este media notelor acordate de cele 5 studiouri teritoriale [...] Tin. lib. 26 VIII 90 p. 3. DCR2
    • format_quote Ultimii doi [...] au fost premiați de revista «Fast Business» [...] participantă la jurizare. Cotid. 3 XII 91 p. 3. DCR2
etimologie:
  • vezi juriza DEX '09 DCR2

juriza, jurizezverb

  • 1. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. DEX '09 MDN '00
etimologie:
  • Juriu + sufix -iza. DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.