JUGULARE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

jugulare sf [At: CARAGIALE, O. 46 / Pl: ~lări / E: jugula] 1 Sugrumare. 2 Înăbușire. 3 (Fig) Împiedicare bruscă a dezvoltării.

JUGULARE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

JUGULARE, jugulări, s. f. (Franțuzism rar) Sugrumare, gîtuire, înăbușire; fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. Despre jugularea maladiei, nici nu poate fi vorba. CARAGIALE, O. I 46.

JUGULARE s.f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare. ♦ (Fig.) Împiedicare bruscă a dezvoltării; suprimare, gîtuire. [< jugula].

JUGULA, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.

jugula vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr juguler, lat jugulare] (Rar) 1 A sugruma. 2 (Fig) A înăbuși.

jugular, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr jugulaire] 1 Care se referă la gât. 2 Din regiunea gâtului. 3 (Îs) Venă ~ă Venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului.

JUGULA, jugulez, vb. I. Tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.^[1]

JUGULA, jugulez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A sugruma, a gîtui, a înăbuși.

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. (Numai în expr.) Vînă jugulară = vînă principală a gîtului, care colectează sîngele din cap și din gît.

JUGULA vb. I. tr. (Liv.) 1. A strangula, a sugruma. 2. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. ♦ (Fig.) A împiedica brusc o dezvoltare; a gîtui, a suprima. [< fr. juguler, cf. lat. iugulare].

JUGULAR, -Ă adj. Care aparține gîtului, care ține de gît. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gîtului, care adună sîngele din cap și din gît. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gît].

JUGULA vb. tr. 1. a strangula, a sugruma. 2. a secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacrificarea animalelor. 3. a opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. 4. (fig.) a împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. (< fr. juguler, lat. iugulare)

JUGULAR, -Ă adj. din regiunea gâtului. ♦ venă ~ă (și s. f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. (< fr. jugulaire)

A JUGULA ~ez tranz. rar1) A lipsi de respirație, strângând vâna jugulară; a gâtui; a sugruma; a strangula. 2) fig. (acțiuni, procese, activități etc.) A împiedica să se desfășoare; a opri brusc din desfășurare. /<fr. juguler, lat. jugulare

JUGULAR ~ă (~i, ~e) Care ține de gât; propriu gâtului. ◊ Venă ~ă venă centrală din regiunea gâtului, care colectează sângele din cap și din gât. /<fr. jugulaire^[1]

jugular a. ce ține de gâtlej: glandă, vână jugulară.

* jugulár, -ă adj. (fr. jugulaire, d. lat. júgulum și júgulus, gît. V. junghĭ). Anat. De la gît: vînă, ghindură jugulară. Sf., pl. e. Fie-care din cele doŭă vine groase de la gît.

jugulare (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugulare (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugulare s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jugulez, 3 jugulează; conj. prez. 1 sg. să jugulez, 3 să juguleze

jugular adj. m., pl. jugulari; f. jugulară, pl. jugulare

jugulară (venă) s. f., g.-d. art. jugularei; pl. jugulare

jugula (a ~) vb., ind. prez. 3 jugulează

jugular adj. m., pl. jugulari; f. jugulară, pl. jugulare

jugulară (venă) s. f., g.-d. art. jugularei; pl. jugulare

jugula vb., ind. prez. 1 sg. jugulez, 3 sg. și pl. jugulează

jugular adj. m., pl. jugulari; f. sg. jugulară, pl. jugulare^[1]

JUGULARE s. f. gâtuire, strangulare, sugrumare.

jugulare s.f. 1 gâtuire, strangulare, sugrumare, <rar> strangulație, <pop.> gâtuială, <înv. și reg.> înecare, <reg.> beregățire, îmberegățire, înădușire, <înv.> gâtuitură, sugrumătură. Legistul a constatat moartea prin jugulare a victimei. 2 fig. reprimare, <fig.> înăbușire, sugrumare. Jugularea revoluției s-a făcut cu multă violență.

jugulare s. v. GÎTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE.

JUGULA vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

jugula vb. I. tr. 1 (compl. indică ființe) a gâtui, a strangula, a sugruma, <pop.> a înăduși, <înv. și reg.> a îneca, a sugușa, <reg.> a beregătui, a fuitui, a îmberegăți, a năduși, a șugui², a zgăira, <înv.> a dezgruma. Criminalul și-a jugulat victima. 2 fig. (compl. indică manifestări, acțiuni ale oamenilor, mișcări sociale etc.) a reprima, <fig.> a înăbuși, a sugruma, <fig.; rar> a astupa. Revoluția a fost jugulată cu violență.

jugula vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

a lua jugulara expr. a ucide, a omorî