jintuit², ~ă a [At: DA / V: jan~, jân~, jen~ / Pl: ~iți, ~e / E: jintui] (Reg) 1 (D. caș, brânză etc.) Frământat și stors de zer. 2 (Fig; d. oameni) Stors de avere. 3 (Fig; d. oameni) Bătut. 4 (D. oameni) Adus la ordine Si: muștruluit. 5 (D. haine) Uns cu un fel de unt pentru a se feri de insecte. 6 (D. foc) Scormonit. 7 (D. jar) Spart în foc. 8 (D. un vas) Clătinat pentru a se amesteca mai bine lichidul din el. 9 (D. un lichid) Scurs dintr-un vas în altul. 10 (D. varză) Întors în butoi pentru a se mura mai bine.

jintuit¹ sn [At: DA / V: jan~, jân~, jen~, jențuit / Pl: ~uri / E: jintui] (Reg) 1-10 Jintuire (1-10). 11 (Ccr) Zer gras, foarte alb, rezultat din a doua frământare și stoarcere a cașului. 12 Lapte rămas după stoarcerea zerului din caș. 13 Lichid gros, scurs din cașul dulce frământat. 14 Esență groasă a laptelui din care se scoate untul. 15 Zeamă dulce care rămâne după ce se face cașul.

JINTUIT², -Ă, jintuiți, -te, adj. Frămîntat și stors de zer. Caș jintuit.

JINTUIT n. Zer obținut din a doua stoarcere a cașului, din care se prepară urdă. /v. a jintui

jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat.

jintuít n., pl. urĭ. Est. Jintuĭală.

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jintui] – Cf. jintiță.

jantuit¹ sn vz jintuit¹

jantuit², ~ă a vz jintuit²

jântui v vz jintui

jântuit¹ sn vz jintuit^1[1] corectat(ă)

jântuit², ~ă a vz jintuit²

jentui v vz jintui

jentuit¹ sn vz jintuit¹

jentuit², ~ă a vz jintuit²

jențuit sn vz jintuit¹

jintui vt [At: PAMFILE, I. C. 34 / V: jân~, jen~ / Pzi: ~esc, jintui / E: ns cf jintiță] (Reg) 1 A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. 2 (Fig) A stoarce pe cineva de avere. 3 (Fig) A bate pe cineva. 4 A aduce pe cineva la ordine Si: a muștrului. 5 A unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte. 6 A scormoni focul. 7 A sparge cărbunii din foc. 8 (Pan) A clătina mereu un vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine. 9 A scurge lichidul dintr-un vas în altul. 10 A întoarce varza din butoi pentru a se înăcri.

JINTUI, jintuiesc (jintui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.

JINTUIÎT¹ s. n. Jintuială.

A JINTUI ~iesc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).

jintuit s. n.

jintuit s. n.

jintuit s. n.

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, 3 sg. jintuiește, imperf. 1 jintuiam; conj. prez. 1 sg. să jintuiesc, 3 să jintuiască

jintuială (zer) s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 să jintuiască

jintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiască

JINTUIT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

jintuit s.n. 1 jintuială, jintuire. 2 (concr.) janț¹, jintuială.

JINTUIT s. 1. jintuială, jintuire. (Se ocupă cu ~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

jintui vb. IV. tr. I (compl. indică cașul) a murseca. A jintuit cașul de zerul rămas după strecurare. II fig. (rar) 1 (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 (compl. indică oameni) v. Extorca. Jecmăni. Jefui. Jumuli. Jupui. Mulge. Scurge. Stoarce. Suge.

jintuială s.f. 1 jintuire, jintuit. 2 (concr.) janț¹, jintuit. Jintuiala este zerul untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.

jintuit, jintuită, adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere.

jintuit s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat.

jintui, jintuiesc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).