jintuire sf [At: DA / V: jân~ / Pl: ~ri / E: jintui] (Reg) 1 Frământare a cașului pentru a scoate zer Si: jintă (1), jintuială (1), jintuit¹ (1). 2 (Fig) Stoarcere a cuiva de avere Si: jintuit¹ (2). 3 (Fig) Bătaie dată cuiva Si: jintuit¹ (3). 4 Aducere a cuiva la ordine Si: jintuit¹ (4). 5 Ungere a hainelor cu un fel de unt pentru a le feri de insecte Si: jintuit¹ (5). 6 Scormonire a focului Si: jintuit¹ (6). 7 Spargere a cărbunilor în foc Si: jintuit¹ (7). 8 Clătinare a unui vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine Si: jintuit¹ (8). 9 Scurgere a unui lichid dintr-un vas în altul Si: jintuit¹ (9). 10 Întoarcere a verzei în butoi pentru a se înăcri Si: jintuit¹ (10).

JINTUIRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui și rezultatul ei; stoarcerea cașului de zer.

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jintui] – Cf. jintiță.

jântui v vz jintui

jântuire sf vz jintuire

jentui v vz jintui

jintui vt [At: PAMFILE, I. C. 34 / V: jân~, jen~ / Pzi: ~esc, jintui / E: ns cf jintiță] (Reg) 1 A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. 2 (Fig) A stoarce pe cineva de avere. 3 (Fig) A bate pe cineva. 4 A aduce pe cineva la ordine Si: a muștrului. 5 A unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte. 6 A scormoni focul. 7 A sparge cărbunii din foc. 8 (Pan) A clătina mereu un vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine. 9 A scurge lichidul dintr-un vas în altul. 10 A întoarce varza din butoi pentru a se înăcri.

JINTUI, jintuiesc (jintui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.

A JINTUI ~iesc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).

jintuire (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintuire (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintuire s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, 3 sg. jintuiește, imperf. 1 jintuiam; conj. prez. 1 sg. să jintuiesc, 3 să jintuiască

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 să jintuiască

jintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiască

JINTUIRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)

JINTUIRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)

jintuire, s.f. (pop.) 1. stoarcerea cașului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid prin clătinarea vasului în care e pus. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.

jintui, jintuiesc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).