opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JILĂVIT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

JILĂVIT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umezit, umed. – V. jilăvi.

jilăvit, ~ă a [At: DA / V: ~lov~, (reg) jelăhi~ / Pl: ~iți, ~e / E: jilăvi] 1 (D. pereți, ziduri etc.) Umezit. 2 (Pex) Care are igrasie. 3 (D. pământ) Umed.

JILĂVIT, -Ă, jilăviți, -te, adj. Umed.

JILĂVI, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

JILĂVI, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

jelăhi v vz jilăvi

jelăhit, ~ă a vz jilăvit

jilăvi [At: I. IONESCU, C. 113/2 / V: ~lovi, (reg) jelăhi / Pzi: ~vesc / E: jilav] 1-2 vtr (D. perete) A (se) umezi. 3 vr (Pex; d. un perete) A prinde igrasie. 4 vi (D. pământ) A se umezi.

jilovi v vz jilăvi

jilovit, ~ă a vz jilăvit

JILĂVI, jilăvesc, vb. IV. Refl. A deveni jilav, a se umezi. Pămîntul s-a jilăvit.

A JILĂVI ~esc tranz. A face să se jilăvească; a umezi. /Din jilav

A SE JILĂVI se ~ește intranz. A deveni jilav; a se îmbiba ușor cu un lichid; a se umezi. /Din jilav

jilăvì v. 1. a uda rufele (înainte de a le călca); 2. a se face umed.

jilăvésc v. tr. Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina umezeliĭ din aer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jilăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvesc, 3 sg. jilăvește, imperf. 1 jilăveam; conj. prez. 1 sg. să jilăvesc, 3 să jilăvească

jilăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvesc, imperf. 3 sg. jilăvea; conj. prez. 3 să jilăvească

jilăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvesc, imperf. 3 sg. jilăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. jilăvească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JILĂVIT adj. umezit. (Sol ~.)

jilăvit, -ă adj. 1 (despre obiecte, corpuri etc.) umezit2. Rufele jilăvite se calcă ușor și bine. 2 (despre pereți, încăperi, locuințe etc.) umezit2. Vara, pereții jilăviți încep să se usuce.

JILĂVIT adj. umezit. (Sol ~.)

JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pământul s-a ~.)

jilăvi vb. IV. 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică mai ales pământul) a (se) umezi, <pop.> a (se)reveni2. Dimineața, pământul se jilăvește de la rouă. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică obiecte, corpuri etc.) a (se) umezi. Lemnele s-au jilăvit de la ploaie. Rufele se jilăvesc înainte de a fi călcate. 3 refl. (despre pereți, încăperi, locuințe etc.) a se umezi. Pereții camerei s-au jilăvit din cauza condensului.

JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.)

A jilavi ≠ a usca

A (se) jilăvi ≠ a (se) usca

Intrare: jilăvit
jilăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilăvit
  • jilăvitul
  • jilăvitu‑
  • jilăvită
  • jilăvita
plural
  • jilăviți
  • jilăviții
  • jilăvite
  • jilăvitele
genitiv-dativ singular
  • jilăvit
  • jilăvitului
  • jilăvite
  • jilăvitei
plural
  • jilăviți
  • jilăviților
  • jilăvite
  • jilăvitelor
vocativ singular — —
plural — —
jelăhit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelăhit
  • jelăhitul
  • jelăhită
  • jelăhita
plural
  • jelăhiți
  • jelăhiții
  • jelăhite
  • jelăhitele
genitiv-dativ singular
  • jelăhit
  • jelăhitului
  • jelăhite
  • jelăhitei
plural
  • jelăhiți
  • jelăhiților
  • jelăhite
  • jelăhitelor
vocativ singular — —
plural — —
jilovit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilovit
  • jilovitul
  • jilovită
  • jilovita
plural
  • jiloviți
  • jiloviții
  • jilovite
  • jilovitele
genitiv-dativ singular
  • jilovit
  • jilovitului
  • jilovite
  • jilovitei
plural
  • jiloviți
  • jiloviților
  • jilovite
  • jilovitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: jilăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jilăvi
  • jilăvire
  • jilăvit
  • jilăvitu‑
  • jilăvind
  • jilăvindu‑
 singular plural
  • jilăvește
  • jilăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jilăvesc
 (să)
  • jilăvesc
  • jilăveam
  • jilăvii
  • jilăvisem
a II-a (tu)
  • jilăvești
 (să)
  • jilăvești
  • jilăveai
  • jilăviși
  • jilăviseși
a III-a (el, ea)
  • jilăvește
 (să)
  • jilăvească
  • jilăvea
  • jilăvi
  • jilăvise
plural I (noi)
  • jilăvim
 (să)
  • jilăvim
  • jilăveam
  • jilăvirăm
  • jilăviserăm
  • jilăvisem
a II-a (voi)
  • jilăviți
 (să)
  • jilăviți
  • jilăveați
  • jilăvirăți
  • jilăviserăți
  • jilăviseți
a III-a (ei, ele)
  • jilăvesc
 (să)
  • jilăvească
  • jilăveau
  • jilăviră
  • jilăviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jelăhi
  • jelăhire
  • jelăhit
  • jelăhitu‑
  • jelăhind
  • jelăhindu‑
 singular plural
  • jelăhește
  • jelăhiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jelăhesc
 (să)
  • jelăhesc
  • jelăheam
  • jelăhii
  • jelăhisem
a II-a (tu)
  • jelăhești
 (să)
  • jelăhești
  • jelăheai
  • jelăhiși
  • jelăhiseși
a III-a (el, ea)
  • jelăhește
 (să)
  • jelăhească
  • jelăhea
  • jelăhi
  • jelăhise
plural I (noi)
  • jelăhim
 (să)
  • jelăhim
  • jelăheam
  • jelăhirăm
  • jelăhiserăm
  • jelăhisem
a II-a (voi)
  • jelăhiți
 (să)
  • jelăhiți
  • jelăheați
  • jelăhirăți
  • jelăhiserăți
  • jelăhiseți
a III-a (ei, ele)
  • jelăhesc
 (să)
  • jelăhească
  • jelăheau
  • jelăhiră
  • jelăhiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jilovi
  • jilovire
  • jilovit
  • jilovitu‑
  • jilovind
  • jilovindu‑
 singular plural
  • jilovește
  • jiloviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jilovesc
 (să)
  • jilovesc
  • jiloveam
  • jilovii
  • jilovisem
a II-a (tu)
  • jilovești
 (să)
  • jilovești
  • jiloveai
  • jiloviși
  • jiloviseși
a III-a (el, ea)
  • jilovește
 (să)
  • jilovească
  • jilovea
  • jilovi
  • jilovise
plural I (noi)
  • jilovim
 (să)
  • jilovim
  • jiloveam
  • jilovirăm
  • jiloviserăm
  • jilovisem
a II-a (voi)
  • jiloviți
 (să)
  • jiloviți
  • jiloveați
  • jilovirăți
  • jiloviserăți
  • jiloviseți
a III-a (ei, ele)
  • jilovesc
 (să)
  • jilovească
  • jiloveau
  • jiloviră
  • jiloviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jilăvit, jilăvităadjectiv

etimologie:
  • vezi jilăvi DEX '09 MDA2 DEX '98

jilăvi, jilăvescverb

  • 1. A (se) umezi; a (se) reveni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: reveni umezi antonime: usca
    • format_quote Pământul s-a jilăvit. DLRLC
etimologie:
  • vezi jilav DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.