jardinieră sf [At: DA / P: ~ni-e~ / Pl: ~re / E: fr jardinière] 1 Etajeră de lemn sau suport de metal pe care se țin ghivece cu plante ornamentale. 2 Cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub fereastră sau pe balcoane.

JARDINIERĂ, jardiniere, s. f. (Franțuzism) Etajeră de lemn, special construită, pe care se țin ghivece de flori sau de plante ornamentale. – Pronunțat: -ni-e-.

JARDINIERĂ s.f. Suport așezat sub ferestre sau la balcoane, în care se pun ghivece sau pămînt pentru flori. [Pron. -ni-e-. / < fr. jardinière].

JARDINIERĂ ~e f. 1) Suport de lemn sau de metal așezat la ferestre pentru a pune ghivece cu flori. 2) Cutie specială, în formă de uluc, în care se pune pământ pentru a sădi flori la ferestre sau la balcoane. [Sil. -ni-e-] /<fr. jardiniere

* jardiniéră f., pl. e (fr. jardiniére, d. jardin, grădină. V. grădină). Mobilă (un fel de masă orĭ estradă) de pus glastrele (saxlile, ghivecele).

JARDINIER, -Ă I. adj. referitor la grădini. II. s. f. suport sub ferestre sau la balcoane, în care se pun ghivece ori pământ pentru flori. (< fr. jardinier)

măsuță-jardinieră s. f. ◊ „Pentru camere luminoase, se poate propune o măsuță-jardinieră în mijlocul căreia, într-o tăietură special practicată, punem un recipient de tablă umplut cu pământ de flori și plantat în consecință.” Mag. 22 XI 69 p. 6 (din măsuță + jardinieră)

jardinieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. jardinierei; pl. jardiniere

jardinieră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. jardinierei; pl. jardiniere

jardinieră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. jardinierei; pl. jardiniere

jardinier adj. m., pl. jardinieri; f. sg. jardinieră, pl. jardiniere

jardinier, -ă s.m., s.f. florar, grădinar, horticultor. Este un jardinier renumit în cultivarea lalelelor.

JARDINIÉRĂ s.f. În gastronomie, amestec de legume divers colorate (carote, napi, fasole verde, tăiate în formă de bastonașe, rozete de conopidă sau de broccoli), servit drept garnitură la preparatele de carne. fr. jarinidière, it. giardiniera.