14 definiții pentru izolant
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZOLANT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izolează (2), care are proprietatea de a izola. 2. (În sintagma) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant.
IZOLANT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izolează (2), care are proprietatea de a izola. 2. (În sintagma) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izolant, ~ă [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr isolant] 1-2 sm, a (Material) care are proprietatea de a împiedica transmiterea căldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc. dintr-un corp sau dintr-un mediu în altul. 3-4 sm, a (Material) rău conducător de electricitate. 5 a (Lin; îs) Limbă -ă Limbă în care nu există flexiune și valoarea morfo-sintactică a cuvintelor depinde de topică, accent etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZOLANT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Și substantivat) Care are însușirea de a împiedica transmiterea căldurii, umezelii, zgomotului, curentului electric etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul. Materii izolante. 2. (În expr.) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe gramaticale și în care raportul dintre cuvinte este determinat de topică, de accent etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZOLANT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care împiedică transmiterea căldurii, a umezelii, a curentului electric etc. dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul. ◊ Limbă izolantă = limbă în care legătura dintre cuvinte este determinată de topică, de accent etc. [Cf. fr. isolant, it. isolante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZOLANT, -Ă I. adj., s. m. (material) cu ajutorul căruia se poate realiza o izolare electrică, fonică, termică, hidrofugă etc. II. adj. limbă ~ă = limbă lipsită de structură morfologică, în care raporturile gramaticale se exprimă prin topică, prin intonație și prin numeroase cuvinte auxiliare. (< fr. isolant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IZOLANT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a izola. 2): Limbă ~tă limbă în care raportul dintre cuvinte este redat nu prin afixe, ci prin topică, accent etc. /<fr. isolant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*izolánt, -ă adj. (fr. isolant). Care izolează, izolator: sticla și rășina izolează electricitatea. Limbĭ izolante, acelea în care frazele-s formate din cuvinte invariabile, de ordinar monosilabice și în care raporturile gramaticale nu-s însemnate de cît pin locu terminilor (ca în chineză, anamită, siameză, birmaniană, tibetană). S. n., pl. e. Substanță care izolează: sticla e un izolant al electricitățiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izolant adj. m., pl. izolanți; f. izolantă, pl. izolante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izolant adj. m., pl. izolanți; f. izolantă, pl. izolante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izolant adj. m., pl. izolanți; f. sg. izolantă, pl. izolante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IZOLANT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ~.) 2. s., adj. (FIZ.) dielectric. 3. s. (FIZ.) izolant electric = material electroizolant; izolant termic v. calorifug.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IZOLANT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ~.) 2. s., adj. dielcctric. 3. adj., s. izolant termic = calorifug, termoizolant, termoizolator.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
IZOLANT, -Ă adj. (cf. fr. isolant, it. isolante): în sintagma limbă izolantă (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
IZOLÁNT, -Ă (< fr.) adj., s. m. I. Adj. 1. (TEHN., despre un material mediu etc.) Care are proprietatea de a izola. 2. (LINGV.) Limbă i. = limbă care nu are afixe și și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. II. S. m. Material utilizat pentru executarea unei izolări. ◊ I. electric = dielectric. I. hidrofug = i. care este foarte puțin sau deloc permeabil pentru apă. I. termic = calorifug. I. fonic = i. care împiedică sau atenuează transmiterea oscilațiilor sonore.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
izolant, izolantăadjectiv
-
- Materii izolante. DLRLC
-
- Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- isolant DEX '09 DEX '98 DN