IUGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha. [Var.: jugăr s. n.] – Din lat. jugerum.

iugăr sn [At: MAIORESCU, CR. III, 135 / V: ju~ / Pl: ~e / E: lat iugerum] (Trs) Veche unitate de măsură pentru suprafețele agrare, egală cu 0,5775 ha.

IUGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 de hectare. [Var.: jugăr s. n.] – Din lat. jugerum.

IUGĂR, iugăre, s. n. (Transilv.) Unitate de măsură pentru aria terenurilor agrare, egală cu 5775 m² sau 1600 de stînjeni pătrați. Îi vînduse la licitație căsuța și cele patru jugăre de pămînt. VORNIC, P. 20. – Scris și: (învechit) juger, pl. jugere (BĂLCESCU, O. II 122). – Variantă: jugăr s. n.

jugăr sn vz iugăr

JUGER s. n. v. iugăr.

juger n. 1. pogon la Romani (cam cât poate ara o pereche de boi într’o zi); 2. măsură de suprafață ce coprindea vró patru ari: spațiu de două jugere BĂLC.

* júger n., pl. e (lat. júgerum și juger). O măsură agrară la Romanĭ egală, în epoca clasică, cu 2.682 de metri pătrațĭ. – Fals jugăr (Trans.).

iugăr s. n., pl. iugăre

iugăr s. n., pl. iugăre

iugăr s. n., pl. iugăre

iugăr

iugăr, -găre.

iugăr (iugăre), s. n. – Măsură de suprafață, egală cu 0,57 hectare. Lat. iugerum (sec. XVIII). În Trans., înv.

iugăr, iugăre, s.n. – (înv.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu 0,57 ha, utilizată în Transilvania. – Lat. iugerum „măsură agrară de aprox. 25 ari” (sec. XVIII) (DER, DEX. MDA).

juger, jugeri, s.n. (înv.) V. iugăr.