2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISTEȚI, istețesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteț. – Din isteț.
ISTEȚI, istețesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteț. – Din isteț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
isteți vr [At: NEGRUZZI, S. II, 218 / Pzi: ~țesc / E: isteț] (Înv) A deveni isteț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTEȚI, istețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A deveni isteț (1), a căpăta agerime (de minte), pricepere, iscusință. Cînd năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor. NEGRUZZI, S. II 218.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTEȚ, -EAȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĭcĭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
isteț, ~eață [At: DOSOFTEI, V. S. 122/2 / V: (nob) ~treț / Pl: ~i, ~e / E: vsl истичъ] 1-2 smf, a (Om) care se manifestă printr-o agerime a minții remarcabilă. 3 a (D. mintea și firea oamenilor) Care manifestă agerime, ingeniozitate. 4 a Iscusit. 5-6 a, av (Înv) (În mod) sprinten. 7-8 a, av (În mod) curajos. 9 a (Îrg) Voios.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
istreț, ~eață a vz isteț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTEȚ, -EAȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ISTEȚ, -EAȚĂ, isteți, -e, adj. 1. Ager (la minte), deștept, priceput, iscusit. Mă, fire-ai să fii! Ești isteț, nu știu de unde le mai scoți! SADOVEANU, P. M. 27. De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. 2. (Rar) Sprinten, vioi. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTEȚ ~eață (~eți, ~ețe) Care manifestă agerime a minții și deșteptăciune. /<sl. istici
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
isteț a. 1. ingenios: isteț ca un proverb EM.; 2. fin, șiret. [Bulg. ISTEȚŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
istéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. istĭcŭ, „făptaș, vinovat”; bg. istec, „reclamant”, cu înț. vsl. lĭstĭcŭ, bg. lŭstec, „viclean”). Deștept, priceput, sagace. Adv. În mod isteț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
istețésc (mă) v. refl. (d. isteț). Vechĭ. Ajung isteț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
isteți (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă istețesc, 3 sg. se istețește, imperf. 1 sg. mă istețeam; conj. prez. 1 sg. să mă istețesc, 3 să se istețească; imper. 2 sg. afirm. istețește-te; ger. istețindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!isteți (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se istețește, imperf. 3 sg. se istețea; conj. prez. 3 să se istețească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
isteți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istețesc, imperf. 3 sg. istețea; conj. prez. 3 sg. și pl. istețească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
isteț adj. m., pl. isteți; f. isteață, pl. istețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
isteț adj. m., pl. isteți; f. isteață, pl. istețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
isteț adj. m., pl. isteți; f. sg. isteață, pl. istețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISTEȚ adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent. 3. v. sprinten.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISTEȚ adj. 1. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, îndemînatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, îndemînatic. priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 3. ager, agil, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări; mișcări ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Isteț ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic, mărginit, nătâng, năuc
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
isteț (isteață), adj. – Ager la minte, deștept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Pușcariu, Lr., 358); pentru evoluția semantică, cf. hoț. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puțin probabilă. – Der. isteție (var. istețime, înv., istețeală, isteciume), s. f. (iscusință, agerime); isteți, vb. (a deveni isteț).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Better a witty fool, than a foolish wit (engl. „Mai bine un isteț nebun, decît un nebun isteț”) – E o reflecție a Bufonului din comedia A douăsprezecea noapte de Shakespeare (act. I, sc. 5). Traducerea lui Mihnea Gheorghiu subliniază limpede înțelesul: „decît un nebun care face pe deșteptul, mai bine un deștept care face pe nebunul”. (Shakespeare, Opere, vol. 7, pag. 227). Se folosește uneori în sensul zicalei noastre: „Mai bine cu un deștept la pagubă, decît cu un nătîng la cîștig”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A18) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
isteți, istețescverb
- 1. A deveni isteț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor. NEGRUZZI, S. II 218. DLRLC
-
etimologie:
- isteț DEX '09 DEX '98
isteț, isteațăadjectiv
-
- Mă, fire-ai să fii! Ești isteț, nu știu de unde le mai scoți! SADOVEANU, P. M. 27. DLRLC
- De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
- Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
-
- Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
-
-
etimologie:
- istĭcĭ DEX '09