|
DEX online Dicționare ale limbii române Peste 370.000 de definiții |
|
| ispăși verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) ispăși | ispășire | ispășit | ispășind | singular | plural | ||
| ispășește | ispășiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ispășesc | (să) ispășesc | ispășeam | ispășii | ispășisem | |
| a II-a (tu) | ispășești | (să) ispășești | ispășeai | ispășiși | ispășiseși | ||
| a III-a (el, ea) | ispășește | (să) ispășească | ispășea | ispăși | ispășise | ||
| plural | I (noi) | ispășim | (să) ispășim | ispășeam | ispășirăm | ispășiserăm, ispășisem | |
| a II-a (voi) | ispășiți | (să) ispășiți | ispășeați | ispășirăți | ispășiserăți, ispășiseți | ||
| a III-a (ei, ele) | ispășesc | (să) ispășească | ispășeau | ispășiră | ispășiseră | ||
| ispășire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ispășire | ispășirea |
| plural | ispășiri | ispășirile | |
| genitiv-dativ | singular | ispășiri | ispășirii |
| plural | ispășiri | ispășirilor | |
ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spășí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.
Sursa: DEX '98 |
Trimisă de valeriu,
21 Jul 2003
|
Greșeală de tipar
ISPĂȘÍ vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)
Sursa: Sinonime |
Trimisă de siveco,
4 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
ispășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășésc, imperf. 3 sg. ispășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășeáscă
Sursa: Dicționar ortografic |
Trimisă de siveco,
10 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
A ISPĂȘ//Í ~ésc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti
Sursa: NODEX |
Trimisă de siveco,
21 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
ISPĂȘÍRE, ispășiri, s.f. Acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație. – V. ispăși.
Sursa: DEX '98 |
Trimisă de valeriu,
21 Jul 2003
|
Greșeală de tipar
ISPĂȘÍRE s. (livr.) expiație, expiere, (înv.) ispă-șenie, spăsire. (~ unui păcat.)
Sursa: Sinonime |
Trimisă de siveco,
4 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
ispășíre s. f., g.-d. art. ispășírii; pl. ispășíri
Sursa: Dicționar ortografic |
Trimisă de siveco,
10 Aug 2004
|
Greșeală de tipar
|
Starea curentă: 375.091 de definiții, din care
469 învățate în ultima lună. Utilizator: Anonim | Conectare | Înregistrare Copyright (C) 2004-2010 DEX online (http://dexonline.ro). Copierea definițiilor este permisă sub licența GPL, cu condiția păstrării acestei note. |
Găzduire web: Elvsoft
|