2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISLAM s. n. Religie monoteistă întemeiată, în sec. VII, de Profetul Mahomed și răspândită în Asia și Africa; mahomedanism, islamism; p. ext. totalitatea mahomedanilor; totalitatea țărilor sau popoarelor de religie mahomedană. – Din fr. islam.

ISLAM s. n. Religie monoteistă întemeiată, în sec. VII, de Profetul Mahomed și răspândită în Asia și Africa; mahomedanism, islamism; p. ext. totalitatea mahomedanilor; totalitatea țărilor sau popoarelor de religie mahomedană. – Din fr. islam.

islam sm [At: ALECSANDRI, ap. ZEITSCHRIFT XVIII, 97 / Pl: (nob) ~uri[1] / E: fr islam] 1 Cult religios întemeiat în sec. al VII-lea de Mahomed și răspândit în Asia și Africa Si: islamism, mahomedanism. 2 (Pex) Totalitate a mahomedanilor. 3 (Pex) Totalitate a țărilor sau a popoarelor de religie mahomedană.

  1. Incongruență morfologică pentru sm. — Ladislau Strifler

ISLAM s. n. Islamism; p. ext. totalitatea țărilor sau popoarelor care practică această religie.

ISLAM s.n. Islamism; (p. ext.) totalitatea țărilor, a popoarelor mahomedane. [< fr., tc. islam].

ISLAM s. n. islamism. (< fr. islam)

ISLAM n. 1) v. ISLAMISM. 2) Totalitate a popoarelor musulmane și civilizația lor. /<fr. islam

*islám n. (turc. ar. islam, rezignațiune). Religiunea musulmanilor. Totalitatea țărilor saŭ popoarelor musulmane, mohametanizm.

Feth-Islam n. („Tezaurul Islamului”). V. Cladova.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Islam (lumea musulmană) s. propriu n.

Islam (lumea musulmană) s. propriu n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISLAM s. (BIS.) islamism, mahomedanism, (înv.) mahometism.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

islam s. n. Religie Monoteistă, influențată de mozaism și creștinism, întemeiată în sec. 7 d. Hr. în Arabia de către Mahomed, profetul unic al unui Dumnezeu unic (Allah). Se bazează pe Coran, care reglementează toată viața religioasă și politică a musulmanilor. În secolele următoare s-a răspândit prin războaiele sfinte de cucerire în Africa mediteraneană, Spania și Asia mică, apoi în Asia orientală și Africa neagră, iar prin convertirea turcilor și cucerirea Constantinopolului (1453 d. Hr.), în Europa de sud-est. Caracteristica doctrinară a islamului este mistica fatalistă. Ziua de odihnă este vinerea. Se împarte în două mari ramuri: șiiți și sunniți. În prezent numără peste 700.000.000 de credincioși. Se mai numește mahomedanism, islamism; p. ext. majoritatea mahomedanilor, musulmanilor, totalitatea țărilor sau popoarelor de religie mahomedană. – Din fr. islam.

ISLÁM (< fr.; din arabă „supunere față de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteistă fondată în V Arabiei, la începutul sec. 7 (anul 622 fiind considerat începutul erei musulmane). I. se bazează pe Coran, ale cărui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul și tradiția alcătuită din spusele și faptele Profetului (hadit) prescriu credincioșilor cinci obligații rituale fundamentale (așa-zișii „stâlpi ai islamului”): „mărturia de credință” („Nu există al Dumnezeu decât Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugăciunea (făcută de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seamă este al Ramadanului); și pelerinajul la Mecca (cel puțin o dată în viață). Cele două curente principale ale i. sunt: sunnismul și șiismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, înregistrați în toată lumea la mijlocul anilor ’90, se împart în sunniți (85%), șiiți, kharigiți și alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practică religia islamică.

Intrare: islam
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • islam
  • islamul
  • islamu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • islam
  • islamului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Islam
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Islam
  • Islamul
plural
genitiv-dativ singular
  • Islamului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

islamsubstantiv neutru

  • 1. Religie monoteistă întemeiată, în secolul VII, de Profetul Mahomed și răspândită în Asia și Africa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Totalitatea mahomedanilor; totalitatea țărilor sau popoarelor de religie mahomedană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.