opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iscusire sf [At: PRAV. 1101 / Pl: ~ri / E: iscusi] 1-4 Iscusință (1-4).

ISCUSIRE s. f. (Învechit) Iscusință. Mulțămit de-a sale gusturi și de a sa iscusire... Se fericește-nvățatul în chilii întunecoase. CONACHI, P. 287.

ISCUSI, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.

ISCUSI, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti.

iscosi v vz iscusi

iscusi [At: DOSOFTEI, MOL., ap. DA / V: ~cosi / Pzi: ~sesc / E: vsl искоусити] (Înv) 1 vt A pune la încercare Si: a ispiti, a tenta. 2-3 vtr A (se) învăța. 4 vr A căpăta experiență. 5 vr A deveni îndemânatic. 6 vr (Rar) A ajunge celebru. 7 vr A deveni șiret. 8 vr A scoate în evidență în mod exagerat propriile merite. 9 vr (Fig; d. oameni) A se rafina.

A ISCUSI ~esc tranz. A face mai ager, mai isteț. /<sl. iskusiti

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iscusire (înv.) s. f., g.-d. art. iscusirii

iscusire (înv.) s. f., g.-d. art. iscusirii

iscusire s. f., g.-d. art. iscusirii

iscusi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusesc, 3 sg. iscusește, imperf. 1 iscuseam; conj. prez. 1 sg. să iscusesc, 3 să iscusească

iscusi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusesc, imperf. 3 sg. iscusea; conj. prez. 3 să iscusească

iscusi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusesc, imperf. 3 sg. iscusea; conj. prez. 3 sg. și pl. iscusească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISCUSIRE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.

iscusire s. v. ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. PRICEPERE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iscusi (iscusesc, iscusit), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iscusi, iscusesc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăța pe cineva, a-l deștepta. 3. a căpăta experiență, a deveni isteț, dibaci, îndemânatic; a se deștepta, a se deschide la minte, a-și ascuți mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni șiret. 6. a face pe deșteptul, pe învățatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecționa.

Intrare: iscusire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscusire
  • iscusirea
plural
  • iscusiri
  • iscusirile
genitiv-dativ singular
  • iscusiri
  • iscusirii
plural
  • iscusiri
  • iscusirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: iscusi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iscusi
  • iscusire
  • iscusit
  • iscusitu‑
  • iscusind
  • iscusindu‑
 singular plural
  • iscusește
  • iscusiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iscusesc
 (să)
  • iscusesc
  • iscuseam
  • iscusii
  • iscusisem
a II-a (tu)
  • iscusești
 (să)
  • iscusești
  • iscuseai
  • iscusiși
  • iscusiseși
a III-a (el, ea)
  • iscusește
 (să)
  • iscusească
  • iscusea
  • iscusi
  • iscusise
plural I (noi)
  • iscusim
 (să)
  • iscusim
  • iscuseam
  • iscusirăm
  • iscusiserăm
  • iscusisem
a II-a (voi)
  • iscusiți
 (să)
  • iscusiți
  • iscuseați
  • iscusirăți
  • iscusiserăți
  • iscusiseți
a III-a (ei, ele)
  • iscusesc
 (să)
  • iscusească
  • iscuseau
  • iscusiră
  • iscusiseră
iscosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iscusire, iscusirisubstantiv feminin

iscusi, iscusescverb

  • 1. învechit A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.