ISCHEMIE, ischemii, s. f. (Med.) Întrerupere a circulației sangvine într-un țesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas. – Din fr. ischémie.

ischemie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr ischémie] (Med) Întrerupere a circulației sangvine într-un țesut sau organ, din cauza unui spasm arterial sau astupării unui vas.

ISCHEMIE, ischemii, s. f. (Med.) Întrerupere a circulației sanguine într-un țesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas. – Din fr. ischémie.

ISCHEMIE s.f. (Med.) Diminuare a circulației sîngelui într-o anumită regiune a corpului. [< fr. ischémie, cf. gr. ischaimos – hemostatic < ischein – a reține, haima – sînge].

ISCHEMIE s. f. diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. (< fr. ischémie)

ISCHEMIE ~i f. Stare patologică constând în diminuarea circulației sangvine într-un organ, provocată de un spasm arterial sau de astuparea unui vas. [G.-D. ischemiei; Sil. is-che-] /<fr. ischémie

ischemie s. f., art. ischemia, g.-d. art. ischemiei; pl. ischemii, art. ischemiile (desp. -mi-i-)

ischemie s. f., art. ischemia, g.-d. art. ischemiei; pl. ischemii, art. ischemiile

ischemie s. f., art. ischemia, g.-d. art. ischemiei; pl. ischemii, art. ischemiile

ischemia vb., ind. prez. 3 sg. ischemiază