ipotenuză sf [At: DA / V: (înv) h~ / Pl: ~ze / E: fr hypoténuse] Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic.

IPOTENUZĂ, ipotenuze, s. f. Latura care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghi.

IPOTENUZĂ s.f. Latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. [< fr. hipoténuse, cf. gr. hypo – dedesubt, teinein – a întinde].

IPOTENUZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse)

IPOTENUZĂ ~e f. Latură într-un triunghi dreptunghic care se opune unghiului drept. /<fr. hypoténuse

*ipotenúză f., pl. e (lat. hypotenúsa, d. vgr. ῾ypoteinusa, întinsă pe dedesupt. V. tetanos, tind). Geom. Latura opusă unghiuluĭ drept într’un triunghĭ: pătratu ipotenuzeĭ e egal cu suma pătratelor celorlalte doŭă laturĭ.

hipotenuză sf vz ipotenuză

ipotenusă f. Geom. laturea opusă unghiului drept, într’un triunghiu rectangular.

ipotenuză s. f., g.-d. art. ipotenuzei; pl. ipotenuze

ipotenuză s. f., g.-d. art. ipotenuzei; pl. ipotenuze

ipotenuză s. f., g.-d. art. ipotenuzei; pl. ipotenuze

ipotenuză

ipotenuză, -ze.

IPOTENÚZĂ (< fr., lat.; {s} gr. hypo „dedesubt” + teinein „a întinde”) s. f. (MAT.) Latura care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. Este mai mare decât fiecare dintre celelalte două laturi (catete). Pătratul i. este egal cu suma pătratelor catetelor.