IPERITĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial. [Var.: hiperită s. f.] – Din fr. ypérite.

iperită sf [At: LTR / Pl; ~te / E: fr ypérite] Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial.

IPERITĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperită s. f.] – Din fr. ypérite.

IPERITĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, folosită ca armă chimică în primul război mondial. – Variantă: hiperită s. f.

IPERITĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite].

IPERITĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite)

IPERITĂ f. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite

hiperită sf vz iperită

iperita vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: fr ypériter] A infecta cu iperită.

yperită sf [At: D. MED / Pl: ~e / E: fr yperite] (Chm) Compus al etilului, sub formă lichidă, uleios, galben sau incolor, inodor ori cu miros de hrean sau de muștar (întrebuințat și sub formă de gaz).

HIPERITĂ s.f. v. iperită.

IPERITA vb. I. tr. A infecta cu iperită. [< fr. ypériter].

IPERITA vb. tr. a infecta cu iperită. (< fr. ypériter)

iperită s. f., g.-d. art. iperitei

iperită s. f., g.-d. art. iperitei

iperită s. f.

IPERÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper).