iodură sf [At: MACAROVICI, CH. 478 / V: (iuz) iodur sm / Pl: ~ri / E: fr iodure] 1 Sare a acidului iodhidric. 2 Combinație de iod¹ cu un alt element chimic.

IODURĂ, ioduri, s. f. Combinație de iod cu alt corp simplu, sarea corespunzătoare a acidului iodhidric. Iodură de potasiu.

IODURĂ s.f. Sare a acidului iodhidric. [< fr. iodure].

IODURĂ s. f. sare a acidului iodhidric; combinație a iodului cu un element chimic. (< fr. iodure)

IODURĂ ~i f. Compus având la bază iodul și întrebuințat în diverse domenii. [Sil. io-du-] /<fr. iodure

iodură f. combinarea iodului cu un corp simplu.

*ĭodúră f., pl. ĭ (d. ĭod). Chim. Compus rezultat din combinațiunea ĭoduluĭ cu un corp simplu: ĭodura de potasiŭ e destul de întrebuințată în terapeutică. – Și ĭodúr, n., pl. e și urĭ.

iodur sm vz iodură

iodură (desp. io-) s. f., g.-d. art. iodurii; pl. ioduri

iodură (io-) s. f., g.-d. art. iodurii; pl. ioduri

iodură s. f. (sil. io-), g.-d. art. iodurii; pl. ioduri

IODÚRI (< fr.) s. f. pl. (Chim.) 1. Săruri ale acidului iodhidric. ◊ Iodură de potasiu = sare de potasiu a acidului iodhidric. Se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă și în alcool. Este întrebuințată în medicină, în fotografie etc. ◊ Iodură de sodiu = sare de sodiu a acidului iodhidric. Se prezintă sub formă de cristale incolore, cubice; este solubilă în apă și alcool; se folosește în medicină. 2. Denumire pentru unii derivați organici iodurați (i. de metil etc.) care nu sunt de fapt săruri ale acidului iodhidric.