IODOFORM s. n. Substanță solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut și persistent, foarte puțin solubilă în apă, folosită în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.

iodoform sns [At: BIANU, D. S. / E: fr iodoforme, ger IodoformJ Substanță solidă, de culoare galbenă, cu miros caracteristic, neplăcut și persistent, foarte puțin solubilă în apă, întrebuințată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc.

IODOFORM s. n. Substanță solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut și persistent, foarte puțin solubilă în apă, întrebuințată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.

IODOFORM s. n. Substanță solidă, de culoare galbenă, cu miros puternic, întrebuințată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc.

IODOFORM s.n. Substanță galbenă, cristalizată, cu miros specific, folosită ca antiseptic, anestezic etc. [< fr. iodoforme].

IODOFORM s. n. substanță galbenă, cristalizată, cu miros specific, antiseptic, anestezic etc. (< fr. iodoforme, germ. Iodoform)

IODOFORM n. Substanță antiseptică sub formă de cristale galbene, având un miros specific puternic. /<fr. iodoforme, germ. Iodoform

iodoform n. compus organic format din carbon, iod și hidrogen, cu mirosul asemenea șofranului, întrebuințat ca antiseptic și anestezic local.

*ĭodofórm n. (ĭod și form ca în cloroform). Chim. Un corp solid compus care se obține pin acțiunea ĭoduluĭ asupra alcooluluĭ în prezența carbonatuluĭ de potasiŭ saŭ tratînd acetona pin ĭodura și ipocloritu de potasiŭ. Se cristalizează în table exagonale galbene ca sulfu, miroase tare și neplăcut, se topește la 119° și se volatilizează ușor. E întrebuințat ca antiseptic și se maĭ numește și metan triĭodat (CHI₃). A fost preparat întîia oară de Serullas la 1824.

iodoform (desp. io-) s. n.

iodoform (io-) s. n.

iodoform s. n. (sil. io-)